Meniu
Prima Pagina
Albina
Cuibul
Stupul
Inmultirea
Calendarul
Anotimpurile
Viaţa familiei
Resursele
Extragerea mierii
Bolile Albinei
Biologia albinei
Dezvoltarea
Iernarea
Inventarul apicol
Produsele apicole
Go!
Go!
Prelucrarea cerii Go!
Go!
Go!
Extragerea mierii Go!
Go!
Go!
Go!
Go!
Apiterapie
Diverse Contact
Legislatie
Bibliografie
Recomandari
Harta Site
   
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
 
Veninul
 
 
 

Veninul de albine este o substanta complexa, un produs de secretie al albinei lucratoare si al matcii, un amestec al secretiei glandelor de venin care concura la formarea aparatului vulnerant.

.Este stocat în punga de venin si eliminat la exterior în momentul înteparii, servind împreuna cu acul la aparare (acul la albina lucratoare este un ovipozitor modificat pentru functiile de aparare) si eliminarea dusmanilor (matcilor concurente, a albinelor hoate, a animalelor si insectelor care vreau sa pradeze stupul, etc.).

..Întepaturile albinelor reprezinta un act reflex de autoaparare si se materializeaza prin folosirea organului specializat pentru functia de aparare, format din partea vulneranta cu punga de venin, partea motoare si glandele secretoare de venin.
.Cantitatea pe care o poate elimina la o întepatura o albina cu glanda de venin dezvoltata este de circa 0,3 mg venin lichid, corespunzând la circa 0,1 mg substanta uscata. Cantitatea de venin este determinata de vârsta albinelor, de hrana si de sezon. Cantitatea maxima de venin se obtine de la albinele în vârsta de 15-20 de zile, dupa care glandele secretoare degenereaza treptat.
.În general se afirma ca odata folosita rezerva de venin nu se mai reface. Dimpotriva, unele cercetari mentioneaza ca dupa eliminarea prin întepare rezerva de venin a albinelor se reface cu conditia ca integritatea organului specializat sa nu fie deteriorata.
.Biologia secretiei de venin are particularitatile ei, cantitatea de venin variind de la o rasa la alta, de la o populatie la alta si chiar de la un individ la altul, atingând o cantitate maxima secretata de circa 0,3 mg.

.Numeroasele cercetari efectuate pâna în prezent arata ca veninul de albine are o structura complexa, în el fiind prezente atât substante de natura organica cât si anorganica, substante ce-i confera proprietati particulare, specifice.

venin pulbere

.. Proprietatile fizice ale veninului de albine .

Veninul de albine se caracterizeaza prin urmatoarele proprietati fizice: este un lichid dens, transparent (incolor), cu miros particular, întepator, gust amarui-acid, astringent, arzator si cu însusiri de a cristaliza într-un interval scurt de timp.

.Proprietatile organoleptice si fizico-chimice ale veninului de albine cristalizat:

Caracteristici

Conditii de admisibilitate

Aspect

masa pulverulenta omogena

Culoare

alb-mat, usor cenusiu

Consistenta

pulbere afânata

Miros

iritant, caracteristic

Gust

amar, întepator

Puritate

fara impuritati

Solubilitate

solubil în apa, insolubil în sulfat de amoniu si alcool

Aciditate (pH)

4,5-5,5,

Continut în apa

6-7%

Continut în substanta uscata

93-94%

Proteine total

65-75%

Cenusa

3,5-4,0%

Greutate specifica

1,131

  .Este compus din proteine, saruri minerale, enzime, hormoni, uleiuri eterice si alte substante volatile. Mai mult de jumatate din veninul brut este format din proteina activa, care la rândul ei cuprinde mai multe fractiuni: melitina, fosfolipaza si hialuronidaza.
.Greutatea specifica a veninului este de 1,131, iar reactia lui este acida, având un pH de 4,5-5,5. Precipita în mediu alcalin. Veninul de albine având o compozitie complexa, principalul sau com­ponent este format din substante proteice în procent de pâna la 75% din veninul uscat. Din cele 8 fractii albuminoide existente, numai doua prezinta importanta. Prima fractiune alcalina (pH = 11) are în componenta 13 aminoacizi: glicocol, alanina, valina, leucina, izoleucina, serina, treonina, Uzina, arginina, triptofan, prolina, acid aspartic si acid glutamic. Aceasta fractie are actiune toxica. A doua fractie are în componenta sa 18 aminoacizi, respectiv cei mentionati la fractia anterioara plus tirozina, cistina, metionina, fenilalanina si histamina. Aceasta fractie nu are actiune toxica.
.Veninul de albine contine, de asemenea, lipide, în special din grupa sterinilor, hidrocarbonati, acizi (formic, clorhidric, ortofosforic) si baze. Dintre substantele minerale, veninul contine calciu, magneziu, mangan, fosfor, sulf si cupru.
.În contact cu aerul la temperatura camerei se elibereaza componentii sai volatili si cristalizeaza în cristale de culoare alb-cenusie cu miros caracteristic si gust astringent. Este solubil în apa si insolubil în sulfat de amoniu si mai greu solubil în alcool de 60°C. Este solubil în solutii acide si precipita partial în cele alcaline, precipitatul dizolvându-se la un pH acid.
.Solutia apoasa de venin precipita prin încalzire la 90-100°C, iar proteinele revin la starea initiala în mediu acid. Veninul de albine este termo-rezistent. Astfel, la temperaturi joase, sub 0°C îsi pastreaza valabilitatea terapeutica vreme îndelungata, iar la temperatura camerei în stare cristalizata se poate pastra mai multi ani fara a-si pierde proprietatile curative. Este rezistent la acizi si baze. Sub influenta unor bacterii si fermenti alimentari, veninul de albine îsi pierde eficienta.
.Deoarece în contact cu mucoasele produce iritatie, se va evita pe timpul manipularii ducerea mâinii la nas si ochi.

. Compozitia chimica a veninului de albine
.Veninul de albine contine 46,36% carbon, 7,56% hidrogen si 13,30% azot si este compus din proteine, enzime, hormoni, saruri minerale, uleiuri eterice si alte substante volatile.

.Principalul component al veninului de albine îl reprezinta substantele proteice în a caror structura exista trei fractii. Cea mai importanta fractie proteica este melitina , aceasta fiind considerata si componenta cea mai activa a veninului. În melitina s-au identificat glicocol, alanina, valina, leucina, izoleucina, serina, tirozina, lizina, arginina, asparagina, glutamina, triptofan, prolina . Aceasta fractie a veninului dizolva eritrocitele, degajeaza histamina si serotonina, scurteaza fibrele musculare netede si striate, scade presiunea sanguina si ritmul respirator, blocheaza sincopele nervoase periferice si centrale etc. Are reactie alcalina, cu pH-ul de 11,0.
.O alta fractie bine reprezentata este cea alcatuita din fermentii hialuronidazei si fosfolipazei A . în fosfolipaza, care are pH-ul 10. S-au identificat 18 aminoacizi, din care 13 au fost citati în fractia anterioara, plus urmatorii cinci: tirozina, cistina, metionina, fenilalanina si histamina. Fosfolipaza A lezioneaza celulele, provoaca senzatia de durere si prezinta efecte toxice, sinergice cu melitina. Hialuronidaza hidrolizeaza tesuturile vecine si este denumita "factor dispersant" deoarece contribuie la raspândirea veninului în tesut si intensifica reactia locala. Nu este toxica.
.Cea de-a treia fractie proteica reprezinta 3% din veninul brut si nu este activa. Histamina din veninul de albine are rolul de a provoca în organism senzatia de mâncarime si durere si umflarea locului întepat. Ea actioneaza cu intensitate asupra musculaturii netede, aparatului cardiovascular si a glandelor exocrine. Sub actiunea ei creste tonusul si peristaltismul musculaturii netede, ajungându-se chiar la spasme intestinale. Pot aparea crize asmatiforme si poate stimula secretia salivara, lacrimara, bronsica, pancreatica si gastrica.

.Fosfolipaza este implicata în reactiile alergice.
.În compozitia veninului s-au mai identificat si o serie de aminoacizi liberi, acizi nucleici, grasimi, acizi volatili, acestia din urma pierzându-se în cea mai mare parte prin uscare (acidul formic, acidul clorhidric si aci­dul ortofosforic).
.Dintre substantele minerale, în cenusa s-au gasit calciu 0,26%, magneziu 0,49%, fosfor 0,42%, aceasta din urma sub forma de componenti organici ai acidului fosforic. Sulful se gaseste numai sub forma de derivati organici.
.Natura complexa a veninului trebuie pusa pe seama marii diversitati de insecte si vertebrate pradatoare care pot ataca familia de albine.
.La om reactiile la picatura de venin sunt de trei feluri: locale, sistemice si anafilactice. În primul caz de reactie, umflatura locala se extinde în timp de câteva ore, iar locul întepat poate fi rosu, cald si sensibil 2-3 zile. O reactie sistemica se petrece în câteva minute dupa întepatura si poate provoca o eruptie generala, tulburari respiratorii, greata, vomismente, dureri abdominale si sincope.
.În reactia anafilactica, simptomele se manifesta în câteva secunde dupa întepare si comporta dificultati respiratorii, confuzii mentale, vomismente, un soc de tensiune sanguina care poate conduce la pierderea cunostintei; si la moartea prin colaps respirator si circulator (F r a n k 1 a n d, 1976).
.În general se poate crea o oarecare rezistenta la întepaturile albinelor dar totusi, reactiile la acestea pot deveni pe neasteptate, dintr-o cauza sau alta, foarte intense. Cei care sunt foarte sensibili pot muri dintr-o singura întepatura de albina, dar un om a înregistrat 2243 de întepaturi si a supravietuit.

. Falsificarea veninului de albine
.Veninul de albine poate fi falsificat cu orice pulbere de culoare alba solubila în apa.
.. Albusul de ou crud uscat si macinat sub forma de pulbere fina cu structura cristalina, alba stralucitoare, poate imita foarte bine veninul de albine. Aceasta falsificare se recunoaste astfel: în solutie apoasa 1% are tenta opalescenta, iar prin încalzirea acesteia se formeaza flocone mici care la adaugare de clorura de sodiu se aglomereaza sub forma de coagul, asemanator cu albusul de ou fiert. Solutia are un pH alcalin, depasind cu mult valoarea maxima de 5,5.
.. Laptele praf adaugat veninului da o solutie apoasa cu aspect opalescent sau chiar lactescent. Prin adaugarea unor picaturi de acid clorhidric solutie 30% si încalzire, se formeaza flacoane care ulterior tind sa se aglomereze.
.. Faina de cereale sau amidonul ca atare din venin se pune în evidenta în urma tratarii cu solutie de iod, când apare culoarea albastra. La examenul microscopic al sedimentului, în lumina polarizata, se constata numeroase granule de amidon.
.. Carbonatul, bicarbonatul sau alta pulbere alcalina din veninul de albine, se pune în evidenta prin tratarea acestuia cu o picatura de acid clorhidric solutie 30%, aceasta producând o efervescenta puternica. Reac­tia solutiei 1% este alcalina, pH-ul având valori mari, de peste 8.
.. Clorura de sodiu adaugata în venin se poate identifica cu ajutorul azotatului de argint solutie 0,1 n în prezenta cromatului de potasiu. Daca produsul nu este impurificat atunci apare în solutie culoarea caramizie, iar daca falsul s-a produs, solutia ramâne galbena.
.. Zaharurile direct reducatoare cum ar fi glucoza, fructoza, lactoza, cât si cele nereducatoare, zaharoza, se pot pune în evidenta usor prin reactia Fehling. În cazul prezentei zaharurilor apare un precipitat rosu caramiziu de oxid cupros. Orientativ, decelarea zaharurilor se poate face topind câteva cristale de venin la flacara pe spatula metalica. Daca apare aspectul si mirosul de caramel, înseamna ca veninul este falsificat cu zaharuri.

. Recoltarea veninului de albine
.Cantitatea de venin pe care o poate elibera o albina în momentul înteparii este de 0,3 mg venin lichid, adica 0,1 mg substanta uscata. Secretia veninului este determinata de vârsta albinelor, de cantitatea si calitatea hranei si de sezon.
.În momentul ecloziunii albinele nu au venin, la 6 zile au circa 0,15 mg, la 11 zile 0,21 mg, iar la 15 zile 0,3 mg venin lichid, respectiv 0,05 mg, 0,07 mg si 0,1 mg substanta uscata.

flacon venin

.Cantitatea maxima de venin este secretata de albinele în vârsta de 15-20 de zile, vârsta dupa care secretia glandelor începe sa scada.
.Cantitatea de venin obtinuta de la albinele de primavara, când resursele polinifere sunt bogate, este mai mare decât la generatiile de vara si toamna.
.Obtinerea veninului se poate face prin mai multe metode, dar având în vedere numarul extrem de mare al albinelor necesare pentru producerea unui gram de venin, nu toate au eficienta maxima. Recoltarea se face prin narcotizarea albinelor, fie prin înteparea unor membrane, fie cu ajutorul unor dispozitive electrice speciale instalate la urdinis.
Metoda prin narcotizare consta în introducerea albinelor într-un vas de sticla, peste care se aseaza o hârtie de filtru umectata cu eter. Albinele depun veninul pe peretii vasului, de unde se recupereaza prin spalare, filtrare si evaporare, astfel ca se obtine venin sub forma de precipitat. Albinele, dupa ce îsi revin, sunt redate familiei. Prin folosirea acestei metode de la 1000 de albine se obtin aproximativ 50-57 mg venin. Metoda prezinta dezavantajul ca veninul obtinut este impurificat cu diferite materii ce se afla pe corpul albinelor si în plus randamentul este relativ scazut.
Metoda recoltarii individuale a veninului se face într-un vas cu apa distilata, pe a carui gura se leaga o membrana subtire de piele, pe care se aplica albinele în scopul de a întepa. În urma acestei operatiuni, veninul se scurge în apa distilata, de unde prin fierbere si evaporare se recupereaza sub forma unui precipitat. Metoda este foarte greoaie, dar prezinta avantajul ca permite obtinerea de venin pur.
Metoda instalarii la urdinis a unor dispozitive speciale care produc asupra albinelor un soc electric. Aparatura pentru recoltarea veninului se compune din: generator de impulsuri, sursa electrica, grila de excitatie cu caseta colectoare de venin si conductorii de legatura.
Generatorul de impulsuri este un aparat electronic alimentat la o sursa de energie de 9-12 V, care produce impulsuri electromagnetice optime pentru declansarea actului de întepare si eliberarea veninului. Declansarea instinctului de întepare se realizeaza prin impulsuri electrice cu unda complexa ce are amplitudinea pozitiva de 45 V pe o perioada de 1,5 microsecunde, succedate instantaneu de o amplitudine negativa de 37 V, timp de 7 microsecunde. Frecventa impulsului este de 58 Hz. Impulsurile sunt ciclice, sub forma de serii, cu pauza între serii de 3 sau 6 secunde. Contactul a una sau doua albine cu firele grilei provoaca instantaneu reactia de întepare. Alarma data de primele albine produce un efect de avalansa în urma caruia în 1-2 minute un numar mare de albine se aduna pe grila si înteapa membrana, dar reactia lor înceteaza la scurt timp dupa întreruperea semnalului stimul.
Grila de excitatie este constituita dintr-o retea de fire paralele neizolate cu grosimea de 0,5-0,6 mm, distantate între ele la 4,5-5 mm. Cadrul grilei pe care se desfasoara reteaua este executat în doua variante. La prima varianta cadrul este format din doua piese din material plastic, fixate prin intermediul a doua tije metalice, desfasurarea retelei de conductori realizându-se pe o singura fata. Cealalta varianta este sub forma unei rame din lemn cu dimensiunile ramei de magazin, pentru a putea fi folosita în toate celelalte tipuri de stupi, desfasurarea firelor retelei facându-se pe ambele fete. Caseta colectoare de venin se plaseaza sub reteaua de fire si prezinta ca suport o placa de sticla peste care se aseaza o membrana din plutex (latex) care este usor penetrabila si nu retine acul albinei.
Conductorii pentru racordare asigura legatura între generatorul de im­pulsuri si grilele colectoare montate la stupi (la urdinis, pe scândura de zbor, în pozitie orizontala cu pelicula în sus).
.Recoltarea veninului se poate face numai în timpul sezonului activ, din aprilie pâna în septembrie, numai de la familii puternice. În cursul unei zile, o familie de albine se poate supune unui ciclu de 4 excitari a 30 de minute, cu pauze între ele de 60 minute. Repetarea recoltarii se poate face de la aceeasi familie dupa 48 de ore.
Casetele de colectare ramân montate în grila pâna la saturarea cu venin (8-10 recoltari). Dupa ultima recoltare, casetele sunt pastrate într-o încapere minimum 72 ore pentru ca veninul de sub pelicula sa cristalizeze complet si abia dupa aceea se procedeaza la desprinderea peliculei si razuirea veninului.
Trebuie mentionat faptul ca recoltarea veninului nu influenteaza negativ nici organismul albinelor si nici activitatea acestora. Deoarece pe timpul recoltarii veninului se produce o irascibilizare extrem de mare a albinelor care persista pâna la 6 zile dupa efectuarea extractiei si deoarece veninul este foarte toxic se vor lua masuri severe de protectia muncii.
Ambalarea veninului se face în recipiente cu dop rodat, închise la culoare, si se pastreaza pâna în momentul livrarii la temperatura camerei, în conditii de umiditate normala.

. Însusirile terapeutice ale veninului de albine
.Veninul de albine este un produs biologic propriu al albinei si nu intra în rândul principiilor active transmise de plante. Componentele sale actioneaza pe de o parte ca inhibitoare ale sistemului nervos, iar pe de alta parte ca stimulente ale inimii si ale glandelor cortico-suprarenale. Prin stimularea producerii de cortizon, veninul de albine actioneaza în tratarea afectiunilor reumatismale, mai cu seama în artrite. Administrat direct sau pe cale parentala (injectii), singur sau în asociere cu corticoizi, veninul de albine este cunoscut si utilizat astazi ca un factor activ în tratarea acestor afectiuni, iar prin combinarea mai multor metode sau tehnici curative se poate utiliza în combaterea si altor afectiuni, cum ar fi:
poliartrite infectioase nespecifice si spondilartroze deformate; boli ale sistemului nervos periferic: lumbago, sciatica, nevralgii de trigemen si de facial, nevralgii intercostale, pareze si hemiplegii; boli vasculare: tromboflebita, endarterita, arterioscleroza vaselor mem­brelor;
guta, tireotoxicoza si astmul bronsic; reumatismul poliarticular, muscular si cardiac;
boli de piele: ulcere trofice, fistule si plagi atone; boli oculare: irita si iridocilita.

.În general se poate spune ca veninul de albine, în doze mici, repetate, prin compozitia sa foarte complexa, stimuleaza reactivitatea nervoasa si humorala a întregului organism, marindu-i capacitatea de aparare împotriva infectiilor, marind reactivitatea sistemului conjunctiv, favorizând Ieucocitoza si permeabilizând o serie de tesuturi sclerozate. Cu toate acestea, utilizarea lui se va face numai cu avizul medicilor reumatologi si cardiologi, specializati în apiterapie.
Nu se vor trata cu preparate pe baza de venin bolnavii de diabet, de ficat si pancreas, cu afectiuni cardiovasculare de tipul infarctului miocardic, endocardite si miocardite, arterioscleroza avansata, cei cu nefrita si nefroza, cei cu tuberculoza, sifilis si bruceloza, cei cu epilepsie, encefalite si gravidele.

.Sus

 
 
Recomandari
SkyDiving Center
Scoala de parasutism, salturi in tandem ...
www.skydivingcenter.ro
Sofisticato
Invata germana fara profesor si GRATUIT.
www.sofisticato.ro
Dieta Dukan
Vrei sa slabesti fara sa faci foamea si fara sa trebuiasca sa faci exercitii fizice epuizante ...
www.dietadukan.freesoul.ro
Retete Dukan
Totul despre Dieta Dukan... informatii, surse, alimente permise, tolerate si ajutatoare si foarte multe retete pentru dieta Dukan...
www.retetedukan.info
Steford & M.I.C. Design
Constructie site-uri la preturi de criza ...
www.steford.net
Freesoul
Diete, cure de slabire, mananca sanatos...
www.freesoul.ro
Aqua Fish
Totul despre pestii exotici, plantele exotice, boli, acvarii ...
www.aquafish.net
Visele
Totul despre vise: semnificatii, explicatii, insomnie, Freud ...
www.visele.freesoul.ro