| |

Puietul în sac
Este o boala a puietului de albine, mai putin raspândita, fiind favorizata de actiunea factorilor nefavorabili de mediu.
Etiologie
Agentul patogen al bolii este un virus filtrabil, denumit Morator aetatule , dar compozitia lui biochimica înca nu este cunoscuta.
Rezistenta virusului nu este prea mare. Astfel, suspendat în apa piere dupa 10 minute la 59°C, iar în miere si glicerina în acelasi timp la 70-75°C. Razele solare îl distrug în mediu hidric în 4-6 ore, iar în mediu uscat în 4-7 ore. În fagurii cu miere rezista aproximativ o luna, iar procesele de putrefactie îl inactiveaza dupa 2-3 zile.
Contaminarea se face pe cale bucala, odata cu preluarea hranei infectate, fiind receptive mai ales larvele în perioada de transformare în prenimfa. Raspândirea bolii se face prin contaminarea albinelor care încearca sa înlature larvele bolnave. Aparitia bolii este favorizata de racirea brusca a timpului si de ploile prelungite si ea poate apare în tot timpul sezonului activ. Evolutia bolii depinde de puterea familiei de albine în care a aparut, iar schimbarea factorilor de mediu, cum ar fi de exemplu un cules bun, poate determina vindecarea, fara interventia apicultorului.
Simptome
Întrucât moartea puietului se produce dupa capacire, celulele au capacelele concave, perforate si mai închise la culoare. Larvele devin galbene, cenusii sau brune, cu capul de o culoare mai închisa decât corpul, sunt întoarse complet cu partea ventrala în sus, iar cu cea dorsala se sprijina pe peretii inferiori ai celulei, luând aspectul unor pungi (saci cu lichid). Acest continut nu este vâscos sau filant, nu este mirositor, iar larvele nu adera de peretii celulei, putând fi îndepartate din stup. Prin uscare, corpul se transforma într-o crusta.
Tratamentul
este similar cu cel aplicat în cazul locilor, folosindu-se sulfatiazolul combinat cu streptomicina sau numai teramicina, rezultate satisfacatoare dând si cloromicetina
Boala neagra
 Aceasta boala, cunoscuta si sub denumirea de boala de padure sau paralizia , apare vara în perioadele dintre culesuri, fiind conditionata de o serie de factori nefavorabili ca seceta, mierea de mana sau lipsa culesului. Etiologie
Se pare ca agentul cauzal al acestei boli este un virus, etiopatogeneza acestei boli nefiind înca pe deplin elucidata. Boala poate fi generata de o tulburare a metabolismului proteic, cauzat de diferite sorturi de polen, bacterii, ciuperci sau unele substante chimice sau de conditiile de mediu nefavorabile.
Simptome
Albinele bolnave îsi pierd capacitatea de zbor, se târasc în fata urdinisului, fac miscari dezordonate, prezinta abdomenul marit si corpul negru, cu aspect unsuros, ca urmare a caderii învelisului pilos si mor cu aripile tinute sub forma de acoperis, departate si în jos.
Albinele din stupii afectati nu mai aduna rezerve de miere, ci dimpotriva consuma tot ce culeg. În interiorul stupului, albinele bolnave cad de pe faguri, se agita pe fundul stupului, o parte ies pe urdinis, cad cu fata dorsala spre pamânt, se agita, au trompa întinsa si nu pot sta în pozitie normala.
Tratamentul
medicamentos nu a fost elaborat pâna în prezent, fiind recomandata, pe lânga masurile de igiena, schimbarea matcii la familiile bolnave sau administrarea a 250 ml de sirop caldut (35°C) cu adaos de 10 % lapte de vaca fiert, tratament care combate eventualele intoxicatii sau carente proteice. Se mai recomanda ca mijloc de tratare a acestei boli sucul de lamâie în 4 litri sirop, sau acidul citric cristalizat, 1 g la un litru sirop, administrat în aceleasi doze ca mai sus.
Sus
|
|