Meniu
Prima Pagina
Albina
Cuibul
Stupul
Inmultirea
Calendarul
Anotimpurile
Viaţa familiei
Resursele
Extragerea mierii
Bolile Albinei
Biologia albinei
Dezvoltarea
Iernarea
Go!
Go!
Go!
Go!
Go!
Go!
Inventarul apicol
Produsele apicole
Apiterapie
Diverse Contact
Legislatie
Bibliografie
Recomandari
Harta Site
   
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
 
Capitolul IV
 
 
 

Pregatirea familiilor de albine pentru iernare.

Familia de albine, ca rezultat al adaptarii la conditiile de mediu, are capacitatea de a se adapta în tot cursul anului la variatiile temperaturii exterioare.

Familia de albine are capacitatea de a suporta temperaturi deosebit de scazute. Pentru supravietuirea ei în conditiile de temperatura scazuta sunt esentiale calitatea si cantitatea proviziilor de hrana. Desigur, rezistenta la conditiile nefavorabile este mai mare la familiile puternice.

Pregatirea în vederea supravietuirii la temperaturi scazute este un instinct dobândit la albine în decursul vremurilor si acesta se manifesta cu mult timp înainte de aparitia sezonului friguros prin:
- acumularea unor provizii importante de hrana în cuib;
- folosirea cu economicitate, în functie de conditiile exterioare, a acestor provizii;
- micsorarea numarului de albine în cuib datorita uzurii albinelor culegatoare pe timpul culesurilor de vara, diminuarii treptate a ouatului matcilor si a cresterii de puiet;
- reducerea treptata a unor activitati (de crestere a puietului, de cladire a fagurilor);
- izgonirea trântorilor, care fiind înlaturati treptat de pe fagurii cu miere nu mai au posibilitatea sa se hraneasca si sunt scosi afara din stup unde mor de foame si frig. Trântorii mai sunt tolerati doar în familiile cu matci neîmperecheate, în familiile orfane sau în familiile cu matci batrâne;
- propolizarea cuibului si, mai ales, a crapaturilor peretilor, albinele izolând în felul acesta mai bine cuibul împotriva pierderii de caldura si a patrunderii umiditatii.

Din toate aceste aspecte trecute în revista mai sus, rezulta ca albinele îsi pot asigura singure regimul optim de temperatura în interiorul cuibului pe perioadele reci. Pe masura ce noptile se racesc, albinele parasesc fagurii marginasi ai cuibului concentrându-se pe fagurii în care se mai creste puiet. De asemenea, se accentueaza tendinta albinelor de acumulare a rezervelor de miere necapacita si uneori capacita de pe fagurii periferici în celulele eliberate de puiet. O data cu racirea progresiva a timpului descreste treptat si activitatea de zbor a albinelor, înceteaza ouatul matcilor si cresterea de puiet. Familia de albine trece în perioada repausului de iarna care începe pe la sfârsitul lunii octombrie si se termina în lunile ianuarie-februarie, când apare primul puiet în cuib.  

În aceasta perioada datorita micsorarii activitatii de zbor si a cresterii de puiet, scade simtitor consumul de miere, dar se mentine în continuare un consum ridicat de polen si pastura, în organismul albinelor se produc modificari fiziologice caracteristice albinelor care vor ierna. Albinele crescute în aceasta perioada se deosebesc de albinele crescute în sezon prin faptul ca pot trai 7-8 luni în loc de numai 35-45 de zile cât este durata de viata la albinele din sezonul activ. Longevitatea se datoreaza, pe de-o parte faptului ca ele participa, într-o masura mai mica, la cresterea puietului si la culesul de nectar, iar pe de alta parte modificarilor anatomo-fiziologice determinate de acumularea în tesutul corpului gras (tesut de culoare albicioasa ce captuseste partea interioara a învelisului chitinos) a rezervelor de proteine si grasimi pe seama consumului intens de pastura, însusire pe care nu o au albinele nascute primavara sau vara. Datorita acestor rezerve, albinele pot rezista intemperiilor iernii si pot produce laptisorul necesar cresterii puietului spre sfârsitul sezonului rece.

În perioada de toamna, când nu mai exista puiet, se face tratamentul împotriva varroozei, folosind pentru aceasta produsul Varachet sau alte produse recomandate, conform prospectului.

1. Ghemul de iernare.
.Odata cu scaderea temperaturii exterioare, între +6"C si +8°C se formeaza ghemul de iernare. Albinele se aduna strâns în jurul matcii ocupând, de regula, spatiul de pe fagurii din care a iesit ultimul puiet. Ghemul are forma de sfera sau elipsa. Fata de conditiile de viata ale albinelor din timpul iernii, aceasta forma a ghemului este cea mai avantajoasa întrucât, dupa cum este cunoscut, dintre toate formele geometrice sfera poseda cea mai redusa suprafata raportata la volumul ei. în felul acesta, la un numar maxim de albine ghemul poseda o suprafata minima pentru pierderea caldurii. Partea exterioara a ghemului, numita coaja ghemului, este alcatuita dintr-un strat foarte dens de albine, care ocupa atât intervalele dintre faguri cât si interiorul celulelor libere. Aici albinele stau aproape nemiscate, cu capul îndreptat catre interiorul ghemului, vârât sub abdomenul altor albine si cu aripile ridicate (pozitia este asemanatoare cu cea a tiglelor de pe acoperisul caselor). Stratul exterior are rolul de a face ca pierderile de caldura din interiorul ghemului sa fie cât mai mici, reprezentând astfel o zona izolatoare de mediul exterior. Grosimea cojii ghemului este de 2-7 cm si variaza în raport cu temperatura aerului din jurul ghemului. Miezul ghemului, care cuprinde si matca, este mai afânat, albinele având posibilitatea de micsorare a acestuia în functie de temperatura mediului exterior. Albinele din miezul ghemului sunt active si au rolul de a produce temperatura necesara întregii familii, precum si rolul de a hrani matca. Caldura este produsa de albine prin miscari caracteristice din aripi, picioare si abdomen, ceea ce duce la perceperea pe timpul iernii a unui zumzet specific care poate fi sesizat de catre apicultor daca lipeste urechea de un perete al stupului.

Temperatura din zona interioara a ghemului depinde de temperatura mediului exterior si de stadiul de iernare. În prima faza a repausului de iarna, care începe o data cu iesirea ultimului puiet, temperatura din interiorul ghemului este mai scazuta, oscilând în limitele câtorva grade peste limita temperaturii critice, care este de circa +13,9°C. Limita superioara a temperaturii din interiorul ghemului în aceasta faza de iernare nu depaseste +25°C. în perioada a doua a iernii, care se caracterizeaza prin sporirea treptata a activitatii albinelor datorita cresterii de puiet, în interiorul ghemului de iernare temperatura se stabilizeaza în limitele a 34-36°C si ramâne la acest nivel. Producerea caldurii în interiorul ghemului nu este continua. Din momentul în care interiorul ghemului a atins temperatura critica (circa +13,9°C), albinele din miezul ghemului intra într-o stare de excitare, devin active, se hranesc abundent si produc intens caldura, pâna în momentul când temperatura din interiorul ghemului atinge limita superioara; din acest moment, activitatea albinelor scade treptat, ele se linistesc si intra în faza de digestie si repaus, adica de pastrare a caldurii produse.

În legatura cu mecanismul producerii caldurii în ghem trebuie mentionat ca albinele nu încalzesc interiorul stupului, ci numai interiorul ghemului. Radiatiile de caldura din ghem în stup sunt insuficiente pentru încalzirea interiorului acestuia.

Durata starii de repaus si de pastrare a caldurii depinde de temperatura mediului exterior si de puterea familiei, adica de marimea ghemului. Cu cât este mai frig afara si familia este mai slaba, cu atât se pierde mai multa caldura într-un timp mai scurt. Temperatura ghemului ajunge în curând la limita sa inferioara (+13,9°C) si, ca urmare, albinele sunt nevoite sa reintre din nou în activitate în vederea producerii caldurii. Albinele din stratul protector al ghemului traiesc la temperatura aerului din stup, care, chiar în imediata apropiere a albinelor, se mentine cu cel mult 1-2°C mai ridicata decât temperatura exterioara. Ridicarea temperaturii ghemului nu are loc numai atunci când temperatura interioara a ghemului a ajuns la limita inferioara. Orice zgomot din afara sau dinauntrul stupului, provocat de om sau animale, precum si umiditatea, mierea de calitate inferioara, lipsa matcii si altele contribuie la ridicarea temperaturii din interiorul ghemului peste limitele normale si, implicit, la sporirea consumului de hrana. De exemplu, o simpla ridicare a capacului stupului în timpul iernii duce la ridicarea temperaturii din ghem cu 2-3°C. în cazul când temperatura ghemului se ridica cu câteva grade din cauza unei tulburari puternice a albinelor, pentru linistire, familiei de albine îi este necesar un timp de 20-30 de ore. Ridicându-se temperatura ghemului este posibil ca matca sa înceapa ponta prea de timpuriu, fapt ce uzeaza mult albinele si contribuie la o mortalitate ridicata primavara.

Iernarea familiilor puternice este mai avantajoasa decât cea a familiilor slabe, atât în ceea ce priveste producerea si pastrarea caldurii necesare, cât si a consumului de hrana.
Familiile de albine slabe produc caldura necesara supravietuirii lor în perioada de iernare pe seama unui consum mare de provizii. Prin aceasta, organismul albinelor în cauza se uzeaza mai repede, li se scurteaza viata, iar în primavara dezvoltarea lor evolueaza asa de încet încât nu pot valorifica economic culesurile intense timpurii.

Cercetarile efectuate în tara noastra (l. Barac, N. Fotii, Al. Popa, E. Sanduleac) evidentiaza cresterea consumului de miere pe durata iernii în cuiburile familiilor slabe, dupa cum urmeaza:

Cantitatea de albine
în familie (kg)
Consum mediu/kg de albina
grame
%
2,5-3,0
25,8  
51,5
2,0-2,5
30,6
60,9
1,5-2,0
35,8
69,9
1,0-1,5
50,1
100,0
0,5-1,0
50,9
100,6

Experientele facute la Institutul de Cercetare si Productie pentru Apicultura au aratat ca familiile cu 1 kg albina au consumat câte 7,5 kg miere pe durata iernii, iar familiile puternice, de 3 kg albina, au consumat câte 11,1 kg miere, adica 1 kg de albina din familiile slabe a consumat 7,5 kg miere, iar 1 kg de albina din familiile puternice câte 3,7 kg miere, ceea ce duce la concluzia ca la iernarea familiilor puternice s-a facut o economie de 3,8 kg miere la fiecare kilogram de albina, sau s-a redus consumul cu 0,1% la familiile puternice.

2. Izolarea termica a cuibului
Faptul ca albinele nu încalzesc stupul si mentin temperatura numai în limitele interioare ghemului ar pleda pentru o iernare fara împachetare. Se apreciaza însa ca împachetarea are rolul de a feri familia de variatiile bruste de temperatura, fiind deosebit de necesara mai ales în perioadele cu temperaturi exterioare mai scazute în care familia creste puiet. Este bine sa folosim o împachetare buna a cuibului la familiile slabe si mijlocii si o împachetare moderata la familiile puternice.

La stupii orizontali si verticali fagurii se trag spre peretele mai încalzit al stupului, în cazul în care familiile sunt mai slabe este posibila si chiar indicata protejarea bilaterala a cuibului (fig. 10 a si b).

împachetare bilaterala  în  stupul orizontal

 

Fig. 10a   Împachetarea bilaterala a cuibului în stupul orizontal
1. ghemul de albine în familia ajutatoare
2. ghemul de albine în familia de baza la începutul toamnei
3. ghemul ambelor familii de albine pe timpul si la sfârsitul iernii

împachetarea bilateralã a cuibului

Fig.l0b   Împachetarea bilaterala a cuibului

În acest caz, la peretele stupului se pune o salteluta urmata de diafragma, de fagurii cu albine, a doua diafragma si salteluta. Peste podisor se suprapune o a treia salteluta.

Când familiile sunt puternice, se recomanda împachetarea unilaterala a cuibului (fig. 11).

împachetarea unilateralã a cuibului

Fig. 11   împachetarea unilaterala a cuibului

Fagurii se trag în acest caz spre peretele încalzit al stupului, urmeaza diafragma si salteluta laterala. Peste podisor se suprapune o alta salteluta. Materialul de protectie trebuie sa fie permeabil, saltelutele nu trebuie sa fie prea groase, ele trebuie sa lase spatii de circulatie a aerului între ele si pereti sau capacul stupului, prevenindu-se în acest mod aparitia umezelii, conditie favorizanta pentru dezvoltarea mucegaiului. Ca material izolator se pot folosi: saci de iuta, polistiren expandat, ziare, paiele de ovaz, papura.  

La stupul multietajat, daca iernarea se face pe doua corpuri, se poate lasa un numar egal de faguri în cele doua corpuri separate cu diafragme (superioara si inferioara) de spatiul liber din stup în care se pune material de protectie. Protectia superioara se realizeaza prin asezarea unei saltelute pe podisor (fig. 12).Materialul de protectie se pune în stupi o data cu aparitia variatiilor de temperatura între noapte si zi.

împachetarea stupului multietajat pe douã corpuri

Fig. 12   Împachetarea stupului multietajat pe doua corpuri.

3. Urdinisul si orificiile de ventilatie.
O data cu terminarea culesului principal, cu scaderea temperaturii în cursul noptii, este necesara redimensionarea urdinisului. Acesta la intrarea la iernat trebuie sa corespunda puterii familiei, socotindu-se 0,5 cm pentru fiecare interval ocupat de albine. Orificiile de ventilatie din capac, în perioada de la sfârsitul verii si începutul toamnei, se închid. De asemenea, se închide si urdinisul superior la stupii care poseda si acest al doilea urdinis. Scopul principal al tuturor lucrarilor este realizarea unui regim optim de temperatura, care sa permita cresterea intensa de puiet în vederea realizarii unor familii puternice pentru iernat.
O data cu instalarea definitiva a sezonului inactiv, masurile care se iau sunt în functie de sistemul de stup si metoda în care acesta ierneaza. Un aspect important care trebuie urmarit, este umiditatea. Este foarte important sa prevenim excesul de umiditate în stup pentru a feri fagurii de formarea mucegaiurilor. în acelasi timp, excesul de umiditate, datorita faptului ca mierea este higroscopica, poate determina scurgerea sa din faguri sau înacrirea care provoaca debilitatea si îmbolnavirea albinelor.

Masurile care se iau pentru asigurarea ventilatiei corespunzatoare trebuie însa sa nu vina în contradictie cu cele ce vizeaza asigurarea unui regim optim de temperatura, în plus, trebuie tinut seama de particularitatea biologica a iernarii, adica de faptul ca în aceasta perioada în cuib creste cantitatea de bioxid de carbon (fig. 13).  

schema aerisirii cuibului

Fig. 13 Schema aerisirii cuibului unei familii de albine pe timpul iernii
1- ghemul de albine 2- sensul circuitului de aer proaspat neviciat 3- sensul circuitului de aer viciat (dupa Uogdan.)

La stupul orizontal evacuarea vaporilor de apa rezultati din respiratia albinelor se poate realiza pe la partea superioara a stupului în doua moduri: a) deschizând urdinisul superior al stupului acolo unde exista; b) lasând un spatiu de câtiva milimetri între doua dintre scândurelele podisorului. La prima varianta, pentru asigurarea unui regim mai favorabil de temperatura, pe podisorul stupului se pot suprapune câteva straturi de hârtie peste care urmeaza materialul de protectie. Orificiile de ventilatie din capac se închid. La varianta a doua, peste podisor nu se mai pune hârtie iar salteluta nu trebuie sa atinga capacul. Evacuarea vaporilor de apa care trec prin salteluta catre exterior, se realizeaza prin deschiderea unuia dintre orificiile de ventilatie din capac.

La stupul vertical - multietajat, ventilatia la partea superioara se poate realiza prin asezarea podisorului invers, cu partea care formeaza un mic urdinis deasupra familiei.
Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului, situatie care contribuie în cea mai mare masura la mentinerea atmosferei umede în interiorul stupului, stupul va avea o pozitie putin înclinata catre urdinis, înlesnindu-se astfel scurgerea apei prin urdinis.

O atentie deosebita se va da prevenirii patrunderii rozatoarelor în stup. In acest scop, o data cu racirea timpului urdinisul va fi prevazut cu gratii (fig. 14).

gratie de soareci

Fig.14   Gratie contra rozatoarelor.

4. Protectia stupinei în timpul iernii.  
Se va da o atentie deosebita protectiei stupinei contra vânturilor si curentilor reci. Protectia stupinei contra vânturilor puternice si a curentilor din timpul iernii contribuie în cel mai înalt grad la mentinerea caldurii în ghemul de iernare. Pentru a feri stupina de curenti este necesar ca vatra stupinei sa fie împrejmuita cu o plantatie de protectie, de preferinta din esente de înaltime medie. De asemenea, se poate proteja stupina cu garduri facute din nuiele, coceni de porumb, tulpini de floarea-soarelui sau cu garduri mobile din scândura, stacheti, identice cu gardurile para-zapezi (fig. 15).

protectia stupinei în timpul iernii

Fig.15 Protectia stupinei în timpul iernii.

 

Sus

 
 
Recomandari
SkyDiving Center
Scoala de parasutism, salturi in tandem ...
www.skydivingcenter.ro
Sofisticato
Invata germana fara profesor si GRATUIT.
www.sofisticato.ro
Dieta Dukan
Vrei sa slabesti fara sa faci foamea si fara sa trebuiasca sa faci exercitii fizice epuizante ...
www.dietadukan.freesoul.ro
Retete Dukan
Totul despre Dieta Dukan... informatii, surse, alimente permise, tolerate si ajutatoare si foarte multe retete pentru dieta Dukan...
www.retetedukan.info
Steford & M.I.C. Design
Constructie site-uri la preturi de criza ...
www.steford.net
Freesoul
Diete, cure de slabire, mananca sanatos...
www.freesoul.ro
Aqua Fish
Totul despre pestii exotici, plantele exotice, boli, acvarii ...
www.aquafish.net
Visele
Totul despre vise: semnificatii, explicatii, insomnie, Freud ...
www.visele.freesoul.ro