Meniu
Prima Pagina
Albina
Cuibul
Stupul
Inmultirea
Calendarul
Anotimpurile
Viaţa familiei
Resursele
Extragerea mierii
Bolile Albinei
Biologia albinei
Go!
Go!
Dezvoltarea
Iernarea
Inventarul apicol
Produsele apicole
Apiterapie
Diverse Contact
Legislatie
Bibliografie
Recomandari
Harta Site
   
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
 
Anatomia albinei
 
 
 

. Sistemul Nervos al albinei

.Sistemul nervos central, la albina, este format din creier si lantul nervos ventral (organe ce asigura relatiile albinei cu mediul exterior si comanda miscarile) precum si dintr-un sistem somatogastric asemanator sistemului nervos simpatic, sistem ce proceseaza informatiile senzoriale ce vin de la organele interne si comanda functiile acestora (circulatia, respiratia, digestia, etc.)

.Creierul , la albina, este foarte bine dezvoltat, în comparatie cu alte insecte, si rezulta din asocierea ganglionilor cefalici.

sistem nervos albina

.Cele 3 parti principale ale creierului albinei sunt: protocerebrum -ul, deutocerebrum -ul si tritocerebrum -ul.

.-Protocerebrum -ul formeaza partea cea mai voluminoasa a creierului. Este localizat în partea frontala, superioara, a capsulei cefalice. Prezinta doi corpi pedunculati. Functia acestora este foarte importanta, ei coordonând diferite activitati cerebrale.

Datorita faptului ca este legat direct, prin intermediul nervului optic de cei doi ochi compusi si oceli, protocerebrum-ul este considerat a fi centrul vederii.

.-Deutocerebrum -ul este situat pe partea inferioara a lobilor protocerebrali. Este legat de doi nervi antenari grosi, unul senzitiv, prin intermediul caruia deutocerebrum-ul primeste informatii senzoriale de la antene si unul motor prin care acesta timite comenzile catre muschii antenari.

.-Tritocerebrum -ul este situat în partea anterioara a lobilor antenari. Este putin dezvoltat. Este conectat cu nervul labrului si cu nervul pericardial care controleaza activitatea glandelor endocrine.

nervii albinei

.Cel mai dezvoltat creier ( vorbind de masa si volumul lobilor protocerebrali si deutocerebrali), pe ansamblu, este al trântorelui (datorita si lobilor lor optici foarte dezvoltati), urmat de cel al albinei lucratoare. Matca are cel mai mic creier.

Lantul nervos ventral

.La albina, lantul nervos ventral este format din ganglionul subesofagian si lantul nervos ventral porpriu zis .

.-Ganglionul esofagian este situat spre partea inferioara a capului, spre esofag, si este format din trei ganglioni uniti, ce se unesc cu creierul în partea lor superioara. Din acesti ganglioni pornesc o serie de nervi: nervii maxilari, mandibulari si labiali. Spre partea posterioara ganglionul esofagian se leaga cu prima pereche de ganglioni toracici, deci, prin acestia, au legaturi nervoase cu întreg lantul ganglionar.

.-Lantul nervos ventral este format în total din 7 perechi de ganglioni, doua dintre aceste perechi de ganglioni fiind situati în torace iar cinci în abdomen. Datorita faptului ca acesti ganglionii sunt uniti între ei printr-un cordon dublu, sistemul ganglionar din care fac parte a fost denumit "scalariform". În functie de pozitia pe care o ocupa în corpul albinei, ganglionii inerveaza organe anatomice diferite:
.

Ganglioni

Organele inervate

Ganglioni toracici prima pereche. prima pereche de picioare
a doua pereche. a doua si a treia pereche de picioare, a doua pereche de aripi si muschii toracelui (muschii zborului).

Ganglioni abdominali.

aparatul respirator, tubul digestiv si organele genitale.

Schimburile informationale între sistemul nervos central si mediul înconjurator se realizeaza prin medierea nervilor (senzitivi si motori). Astfel, prin nervii senzitivi informatiile colectate de la receptorii aflati pe tot corpul albinei sunt transmise ascendent, sub forma impulsurilor nervoase, spre sistemul nervos central care le prelucreaza si apoi transmite comenzile motorii muschilor care realizeaza miscarea diferitelor parti ale corpului albinei, a picioarelor si aripilor, deci prin intermediul carora se realizeaza mersul si zborul.

.. Sistemul neuroendocrin

Sistemul neuroendocrin este alcatuit din celule neurosecretoare , aflate în creier (celule secretoare de hormoni) si glande endocrine , care sunt activate de hormonii eliberati de celulele neurosecretoare din creier.
.Glande endocrine sunt reprezentate de glandele protoracice si cele doua perechi de glande retrocerebrale.

.Glandele protoracice sunt situate difuz în apropierea tubului digestiv, în mezotorace si prototorace, la larve, si secreta (ca si celulele neurosecretoare ale creierului) ecdisonul
(cunoscut si ca hormonul napârlirii sau
hormonul de metamorfoza).

.Edicsonul un rol esential în cresterea si metamorfoza larvei, precum si în schimbarea culorii acesteia. Albinele lucratoare, având glandele toracice atrofiate sunt incapabile de napârlire si dezvoltare ulterioara.

.Corpora cardiaca si Corpora allata sunt glande retrocerebrale , producatoare de hormoni.

Complex retrocerebral endocrin

..Corpora cardiaca este dispusa deasupra gurii, posterior fata de creier si este compusa din doua formatiuni ce au pe partea ventrala axonii celulelor neurosecretoare; printre cele doua formatiuni trece aorta. Capetele axonilor se dilata la capatul distal sub forma de saci mici ce contin numeroase granule. Axonii sunt implicati în realizarea sinapselor. Corpora cardiaca este conectata prin fibre la ganglionul hipocerebral. Hormonul secretat de celulele neurosecretoare din creier (ecdisonul) trece la corpora cardiaca de unde, probabil, cu compozitia schimbata, intra în circuitul hemolinfei alaturi de secretia proprie a acestei formatiuni. Rolul secretiei corporei cardiaca nu este înca cunoscut.

..Corpora allata este un organ format din doua formatiuni celulare situate de o parte si alta a esofagului, are forma globuloasa si este conectata prin nervi de corpora cardiaca si celulele neurosecretoare din creier. Se presupune ca influenteaza secretia hormonului de narârlire a corporei cardiaca.Corpora allata secreta hormoni proprii, cu functii diferite (juvelinizanta, gonadotropica, metabolica).

Cel mai important hormon secretat de corpora allata este hormonul juvenil , hormon denumit astfel deoarece la insecte principala lui functie este de reglare a metamorfozei si fiindca este implicat în diferite manifestari fiziologice si de comportament, intervenind în controlul metamorfozei (la larve, modificarea nivelului de hormon juvenil induce napârliri între stadiul larval si pupal si, de asemenea, în cadrul ciclului de dezvoltare, între stadiul pupual si de adult), în maturizarea sexuala si în reproductie. La albine, hormonul juvenil controleaza determinarea castelor (regleaza politeismul), diferentierea, în cadrul ciclului de dezvoltare, în stadiul de larva, între matca si lucratoare. Daca larva eclozionata dintr-un ou fecundat daca este hranita cu laptisor de matca si concentratia de hormon juvenil este redusa din larva respectiva se va dezvolta o lucratoare, daca însa larva respectiva (de 3-5 zile) este hranita abundent cu laptisor si concentratia de hormon juvenil este mare, din larva respectiva se va dezvolta o regina.

Corpora allata Corpora cardiaca

- glandele retrocerebrale.

.La albinele adulte hormonul juvenil influenteaza sinteza de feromoni si dezvoltarea glandelor hipofaringiene, reglând astfel diviziunea muncii. De asemenea controleaza maturarea comportamentala si fiziologica a albinelor, faciliteaza integrarea comportamentala a lucratoarelor în familia de albine si permite adaptarea acesteia la schimbarile survenite în cadrul curbei dezvoltarii din timpul anului.

. Sistemul glandular

Sistemul glandular la albine este format din glandele:hipofaringiene,mandibulare, cerifere, labiale, Nasonov, Koshevnikov, Dufour si Arnhart. Aceste glande intervin în productia de ceara, comunicarea între membrii coloniei, apararea stupului si transformarea hranei (nectar în miere, polen în pastura).

.Glandele hipofaringiene , la albina lucratoare, sunt cele mai voluminoase glande salivare. Situate în cavitatea craniana, pe partile laterale ale creierului. Au forma a doua tuburi sinuoase, lungi de cc. 15-20mm, pe care sunt inserati numerosi corpusculi ovali, cu functie secretoare.

ochi cu perisori

.Glandele se deschid la baza faringelui, fiecare celula din corpuscul fiind legata cu canalul axial al corpuscului printr-un tub lipsit de învelis cuticular.

glandele salivare.

.Aceste glande lipsesc la trântor, iar la matca sunt putin dezvoltate. La albinele lucratoare în vârsta de 6-12 zile (perioada stadiului de doica) sunt foarte bine dezvoltate si produc laptisorul de matca necesar hranirii larvelor si reginei, iar la albinele în vârsta de peste 21 de zile (perioada stadiului de culegatoare) aceste glande secreta invertaza care converteste zaharoza în glucoza si fructoza (cei doi monozaharizi constituienti ai ei), nectarul floral transformându-se astfel în miere.

.Glandele mandibulare sunt situate în cavitatea craniana, de o parte si de alta a capului si se întind pâna la baza antenelor lucratoarelor. Cele mai dezvoltate glande mandibulare le are matca, urmata de albinele lucratoare. La trântori aceste glande sunt slab dezvoltare. Sunt constituite dintr-o pereche de saci ovali care se deschid la baza mandibulelor printr-un conduct, peretele glandei este format dintr-un epiteliu de tip secretor marginit de o intima cuticulara.

glanda mandibulara

.La albinele doici, în vârsta de 6-12 zile, glandele mandibulare secreta o substanta lipidica, acidul 10-hidroxi-2-decenoic, care este principalul component al hranei date larvelor, acidul octanoic si alti acizi volatili.

.La albinele în vârsta, aceste glande secreta feromonul 2-heptanon, o substanta care alarmeaza albinele, cu rol de aparare, ca si compusul produs de glanda acului, însa este mult mai putin activ ca acesta.

.La matca glandele mandibulare secreta un ectohormon numit substanta de matca, ce are în componenta acidul 9-keto-(E)-2-decenoic, prescurtat 9-ODA, si acidul 9-hidroxi-(E)-decenoic, prescurtat 9-HDA precum si alti compui ai caror functii nu sunt înca cunoscute. Substanta de matca inhiba dezvoltarea ovarelor la albinele lucratoare, atrage trântorii la locul de împerechere si contribuie la inhibarea instinctului familiei de albine de a începe cladirea botcilor.

Secretia glandelor mandibulare poate dizolva ceara si propolisul, de aceea albinele o folosesc la prelucrarea acestor produse , la dizolvarea marginii capacelelor de ceara, facilitând astfel eclozarea puietului si lustruirea, pregatirea celulelor pentru depunerea oualor de catre matca.

.Glandele cerifere sunt în numar de 4 perechi si sunt situate pe partea inferioara a abdomenului albinei lucratoare. Sternitele 4,5,6 si 7 se prelungesc înainte si formeaza un cadru chitinos care ramâne mereu ascuns sub sternitul precedent. Acest cadru chitionos are doua placi ovale, transparente si foarte fine, numite oglinzi cerifere sau placi cerifere . Pe fiecare dintre aceste oglinzi se afla câte o glanda epidermica. Deasupra fiecarei glande se gasesc celule încarcate cu rezerve grase, care se activeaza în momentul secretarii cerii.

glande cerifere

.Fiecare glanda cerifera este formata din 10000-20000 celule epiteliale cu aspect fibliar de forme diferite, în functie de stadiul lor functional, ce contin granule bazofile. În stare de repaus celulele epiteliale au forma cubica iar când sunt active, din cauza acumularii cerii lichide, se alungesc si devin cilindrice. Când ceara este eliberata membrana celulara a acestor celule epiteliale se rupe, celulele revenind la forma lor initiala.
.La fiecare celula a glandei cerifere ajung trahei prin care celula primeste aer, oxigen necesar procesului fiziologic de producere a cerii. Secretia cerii nu este o functie continua ci este un act fiziologic legat de o anumita vârsta biologica. În cursul scurtei sale vieti albina trece printr-o stare de activitate a acestor cerifere, dar nu de lunga durata, dupa care secretia de ceara înceteaza, albina îndeplinind în stup alte activitati, altele decât secretia cerii si constructia fagurilor (cules, apararea sau curatarea stupulu). În mod normal secretia de ceara se poate declansa la vârsta de 6 zile. În unele cazuri se poate declansa si mult mai târziu, dupa vârsta de 24 de zile. Pentru a putea secreta ceara la aceasta vârsta, albinele trebuie sa aiba în corp o rezerva de proteine, proteine acumulate datorita ingerarii în primele 5-6 zile de viata a unei cantitati suficiente de polen si necesare dezvoltarii corespunzatoare a celulelor grase. Activitatea maxima a acestor glande cerifere se înregistreaza la albinele tinere, în vârsta de 13-18 zile, înaltimea celulelor fiind, în acest stadiu, de 53-60µ.
.Secretia de ceara depinde nu numai de vârsta albinelor dar si de starea culesului (un cules bun stimuleaza secretia de ceara), de numarul albinelor tinere din stup, de perioada anului (colonia de albine nu construieste la fel tot timpul anului, mai mult primavara si vara), de nevoia stupului la un moment dat ( adapostirea larvelor, a puietului si a proviziilor de miere si polen) si de cantitatea de miere din stup (lucratoarele nu pot produce ceara daca în stup nu exista o rezerva suficienta de miere, pentru producerea a 1kg de ceara fiind necesara consumarea a aprox. 8,4 kg. miere).
.Când glanda cerifera functioneaza, ceara trece prin oglinda cerifera, poroasa, si se întareste pe fata inferioara a acesteia sub forma unui solzisor care se desprinde si iese la exterior unde este preluat de periutele celei de-a 3-a perechi de picioare. Solzisorul de ceara este foarte mic, nu cântareste, în medie, mai mult de 0,8mg, ceea ce înseamna ca pentru producerea unui kilogram de ceara sunt necesari circa 1250000 solzisori.
.Compozitia cerii este foarte complexa, fiind un amestec de peste 300 compusi. Culoarea ei este alba dar din cauza pigmentilor carotenoidici liposolubili din polen capata o nuanta galbena.

..Glandele labiale , în numar de doua perechi, prezinta o portiune situata cefalic ( glandele cervicale ) si o portiune situata în zona toracica ( glandele toracice ).

.Glandele cervicale sunt formate din numerosi corpusculi secretori.
Secretia acestor corpusculi este neutra din punct de vedere chimic si se elimina în canalul glandelor toracice, care, la rândul lor se deschid într-o dilatatie de la baza trompei numita salivarium . Secretia glandelor toracice este folosita la prelucrarea cerii, enzimele produse de aceste glande având rol în digestia lipidelor si a glucidelor.

.Glandele toracice corespund glandelor salivare ale altor insecte si provin din glandele sericigene ale larvei. Situate în partea anterioara a toracelui, sunt formate dintr-o masa de tuburi foarte ramnificate, care se unesc într-o aglomerare de celule alungite care alcatuiesc un doua rezervoare pentru acumularea secretiei. Aceasta secretie are un pH slab acid (6,3-7) si este folosita la diluarea mierii si a laptisorului de matca, ca liant al graunceoarelor de polen si la construirea fagurilor.

..Glanda Nasonov , numita si glanda mirosului, are o forma triunghiulara si este situata între ultimele doua tergite abdominale. Glanda comunica cu exteriorul prin intermediul unui canal odorifiant ce are aspectul unei benzi de culoare brun-lucioasa. Atunci când albina lucratoare îsi îndeparteaza tergitele, produsul chimic secretat poate fi eliberat în afara prin acest canal.

glanda Nasonov

În secretia glandei Nasonov au fost identificati 7 substante:

Substanta

Proportia (în parti)

Geraniol

100

Acid nerolic

75

Acid geranic

12

(E) - citral

1

(Z) - citral

1

(E,E) - farnesol

50

Nerol

1

Feromonul secretat de aceasta glanda serveste la orientare, în special la intrarea în stup, pentru recunoasterea albinelor care fac parte din acceasi familie, asezarea si adunarea roiului sub forma de ciorchine, la stabilirea pozitiei sursei de apa, de nectar si polen, a florilor. Este raspândit în atmosfera prin curentii de aer produsi de miscarea aripilor pe o raza de pâna la 100m si persista circa 2-3 ore.
Cantitatea de feromon secretati de albinele lucratoare creste cu vârsta, maximul de secretie înregistrându-se la albinele în vârsta de 28 zile.

..Glandele Koshevnikov sunt glande aflate în apropierea acului. Aceste glande sunt mult mai bine dezvoltate la matca, la albinele lucratoare fiind mult mai mici. Produc, se pare, mirosuri atractive pentru albine.

..Glandele Dufour sunt glande mici, situate în abdomen, în partea inferior-posterioara a acestuia.
Secretia acestor glande este varsata în camera acului. Are un pH alcalin si intervine în lubrifierea acului precum si fixarea oualor în fundul celulelor.

..Glandele Arnhart sunt situate pe ultimul segment tarsal al lucratoarelor. Ele îsi varsa continutul în zona pernitei tarsale. Secretia glandelor Arnhart e considerata a fi "amprenta piciorului", lucratoarele depunând substanta produsa de aceste glande la intrarea în cuib sau pe flori pentru a se orienta.

. Sistemul circulator

Sistemul circulator la albine este alcatuit din: inima ( cord ), aorta ,doua diafragme , hemolimfa si organele accesorii de pulsatii.

.Cordul, organul pulsatil, este situat în partea dorsala a abdomenului, deasupra aparatului digestiv, are o forma tubulara, alungita si este compartimentat în 5 camere ( ventricule ), care se întind de la mijlocul segmentului al VI-lea abdominal pâna în apropierea creierului. Inima este sustinuta la hipoderm de fibre conjunctive, iar la septumul pericardial prin fibre musculare.

ochi cu perisori

- localizarea inimii si aortei la albina.

.Ventriculele cuprind segmentele abdominale III si VI, sunt inegal dezvoltate (ultimele trei ventricule fiind mai mari) si comunica între ele prin orificii prevazute cu supape ( valvule ) care se deschid când cavitatea se dilata si apoi se închid când aceasta se contracta. Valvulele au deschiderea spre interior si sunt orientate postero-anterior, ceea ce permite hemolinfei sa circule doar într-un singur sens. Inima albinei lucreaza ca o pompa aspiratoare-respingatoare care, sub actiunea muschilor laterali si a celor doua diafragme (dorsala si ventrala) împinge sângele în tot organismul. Pe partile laterale ale ventriculelor se gaseste câte o pereche de osteole, deschideri oblice ca si niste supape, prevazute cu valvule lungi, orientate anterior pentru a facilita avansarea hemolinfei postero-anterior si pentru a împiedica reîntoarcerea lor în ventricule. Peretii ventriculelor sunt alcatuiti dintr-o musculatura circulara puternica, cea mai puternica musculatura având-o ultimele 3 camarute, venricule cu rol foarte important în aspiratia si propulsia hemolinfei. Musculatura se reduce progresiv catre prima camera, disparând complet la nivelul aortei.

.Aorta rezulta din subtierea cordului începând de la nivelul segmentului III abdominal, porneste din inima, trece prin petiol, strabate cavitatea toracica, formeaza o serie de spirale, se subtiaza anterior treptat, patrunde în cutia craniana si se deschide în cavitatea cefalica printr-un orificiu mic. Aici, aproape de creier, se goleste de tot sângele pompat de inima, acest sânge scaldând toate organele capului, apoi se înapoiaza în torace unde scalda organele de acolo si mai departe, în abdomen, unde sângele scalda tubii malpighieni care retin acidul uric si alte impuritati. Sângele, îmbogatit pe parcurs cu diferite substante intra din nou în inima si ciclul circulator se reia.

.Diafragma dorsala se gaseste sub cord, între segmentele abdominale III si IV, si se prezinta sub forma unui perete muscular întins.Pe marginile laterale, diafragma este atasata la tegument. Între punctele de insertie ale diafragmei la tegument sunt spatii libere prin care circula hemolimfa. Între diafragma si învelisul corpului din regiunea cordului, în partea superioara, se formeaza sinusul dorsal sau pericardial , o cavitate ce cuprinde sacii aerieni si traheele dorsale. Pe partea dorsala a sinusului se afla o masa de celule grase ce comunica liber cu cavitatea viscerala a corpului, de-a lungul marginilor libere ale diafragmei.

.Diafragma ventrala este situata inferior tubului digestiv, deasupra cordonului nervos si se prezinta sub forma unei fâsii de tesut muscular transparent. Este fixata anterior, la nivelul mezotoraxului si a metatoraxului apoi traverseaza propodeumul si petiolul. În abdomen este mai lata si inserata pe tegument, în mod analog cu diagragma dorsala. Între diaframa ventrala si peretele ventral al corpului albinei este situat sinusul ventral .

.Hemolimfa este reprezentata prin plasma si elementele figurate si are aspectul unui lichid limpede, incolor sau cu nuante galbene-portocalii. Cantitatea de hemolimfa precum si gradul ei de încarcare cu diferite substanante difera mult în functie de vârsta albinei, de starea ei de nutritie si sanatate, de activitatea pe care o desfasoara în cursul ciclului ei biologic precum si de mediul ambiant în care albina vietuieste. Compozitia hemolimfei:

Elementul

Concentratie/

Procente

Aminoacizi alanina, beta-alanina, arginina, asparagina, glicina, cistina-cisteina, leucina, izoleucina, metionina, prolina, lizina, tirozina, tronina, triptofan, valina.
-
  La matca - hidroxipolina, în cantiate mai mica la larvele de matca în comparatie cu cele de lucratoare sau trântori;
- în plus, doar la matca, histidina si acid alfa amino n-butiric.
La larve - doar la larve, creatina.
Zaharuri Glucoza -la nimfa 1,50-1,66g
-la albina adulta 23-122g
- la matca tânara 17g
Alti constituienti Apa 85-90%
Saruri minerale
-
Acizi grasi
-
Proteine
-
Enzime
-
Deseuri
-

Hemolinfa nu contine pigment respirator. Elementele constituiente ale hemolimfei sunt:

- celule mici, rotunde (12-13 microni diametru), cu nuclei intens colorati de dimensiuni variabile si protoplasma slab colorata;

- celule formatoare (4,62-13,8 microni diametru);

- leucocite, celule mari, alungite, cu nuclei cu aspect granulat si citoplasma neomogena, slab colorabila;

.Organele accesorii de pulsatie sunt localizate în cutia craniana, la baza antenelor precum si în torace, la baza aripilor. Rolul acestor organe este de a suplimenta activitatatea inimii si a celor doua diafragme, dorsala si ventrala.

. Sistemul Muscular

Sistemul muscular, la albina, este de tip striat, cu exceptia muschilor directi ai zborului, si permite efectuarea de catre albina a unor miscari rapide si complexe.

.Muschii sunt legati de chitina scheletului fie direct fie prin intermediul unor tendoane, musculatura fiind raspândita în tot organismul. Organele interne dispun de propria lor musculatura.

.Fibra musculara prezinta la exterior o membrana ( sarcolema ), iar la interior sarcoplasma , ce contine miofibrile. Nucleii sunt asezati central, pe un singur rând (aceasta este o particularitate ce deosebeste musculatura striata a albinei de cea a mamiferelor, unde nucleii sunt dispusi periferic).

ochi cu perisori

.Muschii directi si indirecti ai zborului din torace nu au sarcolema, în schimb fibrele lor musculare sunt foarte fine si grupate în fascicule mici printre care patrund trahee respiratorii.

muschii zborului

. Muschii directi ai zborului sunt muschi foarte voluminosi si puternici si produc bataile verticale ale aripilor.

. Muschii indirecti ai zborului sunt muschi puternici ce permit transformarea miscarilor verticale ale aripilor în miscari helicoidale, printr-o actiune transversala, permitând astfel efectuarea zborului, deplasarea în aer a albinei.

.Musculatura abdomenului este formata din muschi dorsali, ventrali, laterali si muschii celor doua diafragme, muschi ce realizeaza legatura între sternite si tergite. Trântorul are dezvoltata foarte puternic musculatura segmentelor abdominale 3 si 4. Musculatura albinei lucratoare este foarte puternica, aceasta putând transporta pe o suprafata rugoasa o greutate egala cu de 20 de ori greutatea ei corporala. Forta de cotractie a muschilor albinei, în comparatie cu cea a omului, este de 14 ori mai mare.

. Sistemul Respirator

.Albina nu are plamâni si nu dispune de nici un lichid intermediar comparabil cu sângele pentru a transportul oxigenului, însa are un sistem de trahei care conduce aerul direct pâna la tesuturi, unde este utilizat pentru oxigenare si în procesele oxidative, furnizoare de energie. .Acest sistem de tuburi traheale este bine dezvoltat, fiind raspândit în întregul organismul.


Aparatul respirator, la albina, este format din: stigme (spiraculi), trahei scurte, trahei longitudinale, trahei transversale, ramnificatii traheale si celule traheale terminale. .

Stigmele reprezinta orificiile externe ale aparatului respirator. La lucratoarele adulte stigmele sunt repartizate simetric pe amble laturi ale corpului, câte o pereche de fiecare segment, sunt în numar de 10 perechi, sunt situate pe torace (3 perechi de stigme), abdomen (7 perechi de stigme) si la nivelul aparatului de aparare si atac (acul -o pereche de stigme), pe care-l oxigeneaza în mod direct. Orificiul stigmei este înconjurat de o îngrosare chitioasa prevazuta cu peri ( peritrema ), ce are rol de filtru, de împiedicare a patrunderii impuritatilor (praf, diferite particule, etc).

stigma la albina

.La stigmele abdominale atrium -ul este prevazut cu supapa de închidere a lor, actionata de un muschi. Stigmele toracice se deschid direct la exterior. Prima pereche de stigme toracice se deschide într-o mica excavatie în depresiunea mezotoracelui. În aceasta excavatie se adapostesc,de obicei, acarienii Acarapis woodi deoarece aici sunt feriti de orice miscare de curatire efectuata de catre albina, astfel putând patrunde nestingheriti în prima pereche de trahei, unde se stabilesc si îsi continua ciclul evolutiv. Din stigma, aerul patrunde în trahei.

.Traheile sunt tuburi rigide, de cuticua fina, chitinizata, prevazute la exterior, catre stigme, cu un sistem de închidere ( opercul ) ce regleaza patrunderea aerului în trahei, iar în interior cu întarituri de chitina helicoidale ( tenidii ). Rolul tenidiilor este de a mentine în permanenta traheea deschisa, asigurându-i rigiditatea si, în acelasi timp, supletea. Se disting mai multe tipuri de trahei:

.Trahei scurte - sunt trahei de dimensiuni mici, ce realizeaza legatura între stigme si traheile longitudinale.

.Traheile longitudinale - sunt tuburi traheale ce prezinta pe lungimea lor dilatatii ( sacii aerieni ). Acesti saci de aer nu contin tenidii, ceea ce le confera elasticitate si posibilitatea de a se dilata si sunt dispusi în mod diferit în corpul albinei:

Parte anatomica Numar de saci aerieni
Cap
5
1 cefalic
2 cefalici superiori
2 mandibulari
Torace
7
1 toracic ventral anterior
1 ventral posterior
2 ventrali laterali
2 dorsali lateral
1 scutelar
Abdomen
3
1 abdominal supero-anterior
2 abdominali

Sacii aerieni sunt legati între ei prin conduri transversale.

saci aerieni

Rolul sacilor aerieni este de înmagazinare si folosire a aerului, în special pe timpul zborului, când consumul de oxigen este mai mare decât cel primit prin stigme în timpul procesului respiratiei. În timpul perioadei de iarna, când miscarile respiratorii ale albinelor sunt reduse, permite acestora sa dispuna de oxigenul necesar întretinerii functiilor vitale. Sacii aerieni intervin si în mecanismul zborului, în sensul ca, atunci când sunt umpluti cu aer, scad greutatea specifica a corpului albinelor iar acestea pot sa-si ia zborul.

.Traheile transversale realizeaza legaturi între traheile longitudinale. Ramnificatiile traheale împânzesc organismul si sunt formate din epiteliu simplu ce prezinta la interior un strat chitinos spiralat care formeaza îngrosari ce dau rezistenta la presiunea exercitata de hemolimfa.

.Traheile se continua cu traheolelele, care sunt lipsite de îngrosari, au lumen mic, de aprox. 1micron, celulele terminale ale acestora intervenind în realizarea schimbului gazos.

.Respiratia la albine este realizata cu ajutorul musculaturii abdominale, cele doua procese de baza fiind inspiratia si expiratia. În inspiratie musculatura se întinde, sacii aerieni se dilata iar aerul patrunde prin stigme. În expiratie musculatura se contracta, volumul cavitatii abdominale se reduce, sacii aerieni sunt comprimati iar aerul este împins în acestia din cap si torace.

Datorita faptului ca sunt prevazute cu valve (opercule) stigmele se pot închide si deschide în functie de activitatea musculaturii si a corpului, oprind patrunderea apei si filtrând, cu ajutorul perisorilor, aerul pe care albina îl inspira. Deschiderea stigmelor este reglata nervos, de activitatea centrilor respiratorii ai sistemului nervos central care, în cazul lipsei oxigenului sau a excesului de dioxid de carbon în aer, sunt excitati si reactioneaza pentru restabilirea echilibrului.

. În stare de repaus sau activitate redusa stigmele sunt închise sau usor deschise, schimbul gazos facându-se prin difuzie simpla.Atunci când stigmele sunt închise albina foloseste rezervele de aer din sacii aerieni, acumulate în procesul respirator. Numarul miscarilor respiratorii se situeaza între 12 si 150 pe minut si variaza în fuctie de:

- temperatura din mediului ambiant;

- umiditatea din aer;

- tipul activitatii desfasurate;

- vânt si curentii de aer.

. În timpul activitatii (în zbor, la cules) când albinele au nevoie de o cantitate mai mare de aer, stigmele sunt deschise permitând patrunderea unui volum de aer mai mare în trahei.

. Aparatul Reproducator

Aparatul reproducator masculin este compus din: testicule, canale deferente, vezicule seminale, glande mucoase, canal ejaculator si penis.

.Testiculele sunt situate în cavitatea abdominala, între tubul digestiv si cord, fiind fixate, în abdomen, prin intermediul a doua ligamente. Au culoarea galbena, un aspect neuniform, la exterior sunt învelite într-o tunica iar în interior contin aproximativ 200 tuburi producatoare de sperma ( testiole ) care se deschid la capatul canalului deferent într-o camera comuna. .Dezvoltarea maxima a testiculelor este atinsa în stadiul de larva, în stadiul de adult dimensiunile testiculelor reducându-se.

Stadiu Dimensiunea testiculelor
larva lungime 5mm
grosime 1,6-1,8mm
înaltime 1,6mm
adult lungime 2,75mm
grosime 0,28mm
înaltime 0,9mm
dimensiuni testicule

 

.Canalele deferente sunt tuburi subtiri prin care materialul seminal produs de testiole ajunge în veziculele seminale.

.Vezicula seminala este partea dilatata a canalelor deferente, rolul acesteia fiind de a colecta si pastra sperma. Se termina într-un canal scurt care se deschide pe partea dorsala a glandei mucoase, la baza acestei glande. Peretele canalului deferent si a glandei mucoase dispune de o musulatura foarte puternica, stratificata pe doua sau trei nivele. Înspre lumen peretele este format dintr-un strat de celule epiteliale secretorii, înalte. Daca în vezicula seminala aceste celule produc un lichid cu proprietati nutritive si cu rol de suspensie pentru spermatozoizi, în glanda mucoasa celulele epiteliale produc mucusul.

.Glandele mucoase , elemente accesorii ale aparatului reproducator, sunt de forma unor pungi si se deschid la limita de intersectie a veziculelor seminale cu canalul ejaculator. Secretia glandelor mucoase are un pH usor alcalin iar în contact cu aerul sau apa se coaguleaza. Împreuna cu secretia veziculelor seminale formeaza lichidul spermatic. Mucusul secretat de aceste glande are rol de diluare a spermei, înlesnind astfel eliminarea ei în momentul ejacularii.

.Canalul ejaculator se prezinta sub forma unui tub lung, subtire si fara musculatura ce uneste capetele unite ale glandelor unite cu capatul anterior al penisului. Comunicarea canalului ejaculator cu glandele se realizeaza în momentul împerecherii datorita actiunii musculaturii glandelor.

.Penisul ( endofalusul ) este situat în partea ventrala a abdomenului, anterior ajunge pâna în dreptul segmenului III abdominal. Reprezinta organul copulator, este voluminos si se compune din:

- vestibul , ce se deschide la exterior prin falotrema ; suprafata membranoasa a peretilor interni ai vestibulului este acoperita cu spiculi marunti, orientati posterior;

coarne trântor

- coarne si cervix , doua formatiuni asemanatoare unor pungi largi si ascutite la capete; cervixul contine spiculi marunti, ca si vestibulul;

- bulbul , portiunea terminala, umflata a penisului în care se deschide canalul ejaculator. Are peretii subtiri, netezi la interior, dorsal si posterior prezinta doua placi chitinoase, tari, alungite, orientate cu vârfurile înspre partea posteriora; este plin cu o masa de secretie glandulara si cu spermatozoizi; se deschide în cervix printr-un orificiu de forma triunghiulara.

..Aparatul reproducator feminin este constituit din: ovare, oviducte pare, oviduct impar, vagin si punga spermatica.

.Ovarele sunt doua organe voluminoase, piriforme, situate în partea superioara a abdomenului, deasupra gusii.

ovare

Sunt formate fiecare din 150-180 ovariole (tuburi ovariene) la matca si din 2-12 ovariole la albina lucratoare. Pe traiectul lor se pot observa strangulatii ce corespund ovulelor în diferite stadii de dezvoltare: la vârful tubului ovarian sunt ovogoniile , în continuare ovocitele , iar în ultima parte, ovulele . În sezonul activ, pentru o ponta de 1500 oua pe zi, fiecare ovariola produce cc. 4-5 oua.

.Oviductele pare si oviductul impar realizeaza legatura între ovare si vagin si au rol în eliminarea ovulelor. La matca sunt dispuse sub forma literei Y si, histologic,sunt diferite între ele.

Peretii oviductelor pare sunt subtiri, formati doar dintr-un fascicul foarte slab de fibre musculare unistratificate ce formeaza saculeti delicati, cu cute orientate longitudinal, ce permit cresterea substantiala a volumului. La matca tânara oviductele sunt foarte alungite însa dupa începerea pontei ele se contracta, iar ovarele cresc în dimensiuni.

Oviductul impar dispune de o musculatura foarte puternica, iar segmentul transversal al lui (ce are o deschidere anterioara de 0,33mm) nu se mai poate lati aproape deloc. Din aceasta cauza oul (ce are diametrul de 0,39-0,42mm) în momentul trecerii prin acest oviduct ia o forma elipsoidala.

.Spermateca este situata deasupra oviductului impar, respectiv desupra vaginului, având în partea anterioara aparatul vulnerant (acul).

spermateca

Constituie rezervorul pentru depozitarea spermei, având diametrul de 1,2-1,3mm si un volum de cc.1mm 3 . Suprafata spermatecii este stralucitoare, argintie. Peretele spermatecii este tare, transparent si acoperit la exterior de o retea fina de trahei cu rol de aprovizionare cu oxigen a spermatozoizilor din lichidul seminal aflat în spermateca. La matcile virgine, nefecundate, continutul ei este un lichid limpede, ca apa,iar la cele împerecheate, fecundate, lichidul din interiorul spermatecii are un aspect albicios, aspect dat de manunchiurile de spermatozoizi din interiorul ei.

.Ductul spermatic ( ductus spermaticus) realizeaza legatura între spermateca si oviduct. În portiunea încovoiata a acestuia este înconjurat de fascicule musculare puternice ce contribuie la transportul spermei în spermateca, actionând ca o adevarata pompa, si, probabil, intervin în eliberarea spermei. În duct se deschid doua canale ale glandelor mucoase ale spermatecii, glande ce îmbraca spermateca la exterior si a caror secretie are rol nutriviv pe perioada depozitarii spermatozoizilor pentru mai multi ani si care actioneaza, totodata, ca un "activator" a migrarii acestora.

.Oviductul impar se deschide în punga genitala. Aceasta este formata dintr-o portiune exterioara (punga copulatoare - bursa copulatrix ) ce se deschide la baza acului si o portiune situata anterior, vaginul.

.Vaginul reprezinta ultima portiune a aparatului reproducator femel.

vagin albina

Este format dintr-un perete elastic, pliat, cu adâncituri. Datorita elasticitatii sale forma lui se poate schimba cu usurinta, în functie de extensia abdomenului. Orificiul vaginal, legatura lui cu camera acului, este o fanta transversala ce apare ca o umflatura cutata în mijlocul bursei copulatrix, fiind închisa în pozitie de repaus.
Diametrul orificiului vaginal este de 0,65-0,68mm.

Aparatul Digestiv

Aparatul digestiv, la albina, este compus din: faringe, esofag, gusa, proventricul, ventricul (stomac), intestin subtire si rect. Aceste organe formeaza un tub continuu de la gura la anus, în acest tub alimentele suferind transformari sub actiunea sucurilor digesive.

.În cadrul aparatul digestiv de diferentiaza trei regiuni distincte:

- anterioara (stomodeum) care cuprinde faringele, esofagul si gusa.

- mijlocie (mezenteron) alcatuita din proventricul si ventricul (stomac);

- posterioara (proctodeum) reprezentata de intestinul subtire, rect si orificiul anal.

.Regiunea anterioara - stomodeum
.Faringele este precedat de hipofaringe si se prezinta ca un conuct scurt, prevazut cu muschi longitudinali si transversali, care fac posibila contractarea sau, dupa caz, dilatarea sa pe timpul consumarii hranei sau a absorbtiei nectarului.

.Esofagul este un tub subtire si lung. Strabate toracele, facând legatura între faringe si gusa.

aparatul digestiv primele segmente

.Gusa este situata în partea anterioara a abdomenului si se prezinta sub forma unei pungi foarte subtiri. Este o dilatatie a esofagului, extensibila, si serveste la colectarea si transportul lichidelor (apa,nectar, sirop) sau la depozitarea mierii ce va fi consumata în timpul zborului. Cea mai dezvoltata e la albina lucratoare, capacitatea maxima a gusii la aceasta fiind de 75mg. La matca si trântor gusa este mai putin dezvoltata.

.Sub actiunea enzimelor din nectar sau a celor secretate de glandele salivare, la nivelul gusii are loc o prima etapa a procesului de transformare a nectarului în miere. Datorita miscarilor de contractie a musculaturii gusii, mierea poate fi regurgitata, poate reveni în cavitatea bucala sau poate înainta pe calea tractusului digestiv.

.Regiunea mijlocie - mezenteron

.Proventriculul face legatura între gusa si ventricul, este situat pe partea posterioara a gusii si are, spre gusa, o deschidere în forma de cruce, formata din 4 valve chitinizate. Cele 4 valve ale acestei deschideri sunt prevazute cu spini. Când este închisa, proventriculul împiedica trecerea alimentelor, a continutului stomacal spre ventricul. Prin miscarile sale este capabil sa preia alimentele din gusa pentru a le trece în ventricul fara sa le permita revenirea lor înapoi. Rolul spinilor este de a retine grauncioarele de polen din interiorul gusii si alte corpuri straine, fine, permitând astfel nectarului sa se mentina liber de impuritati. Datorita acestui fapt este numita uneori "gura stomacului".

.Ventriculul (stomacul albinei) este partea cea mai importanta a tubului digestiv a albinei deoarece la nivelul lui are loc digestia. Este curbat, musculos, are peretii grosi si cu foarte multe pliuri (cute), aproximativ 50-90. Peretii ventriculului sunt formati din celule epiteliale în forma de romb, cu membrana bazala si nuclei mari; la exterior este înconjurat de straturi de muschi longitudinali, transversali si oblici. Prin contractiile lor ritmice, muschii ventriculului asigura peristaltismul specific care asigura omogenizarea si deplasarea treptata a hranei în ventricul si catre intestinul subtire. De asemenea la exterior se poate observa o retea bogata de trahei, aerul pe care-l aduc asigurând oxigenul folosit în procesele oxidative din epiteliul glandular.

.aparatul digestiv ultimele segmente

Ciclul evolutiv al celulelor secretoare din epiteliul glandular este constituit din 3 stadii: initial, activ si de eliberare a secretiei. În cadrul acestui ultim stadiu membrana celulara se rupe iar în lumenul ventriculului se elibereaza atât secretiile propriu-zise cât si celulele înglobate într-o masa gelatinoasa. În urma acestui proces se formeaza învelisul peritrofic. Acesta are rol de:

- protejare a celulelor secretorii de lezarile mecanice ale granulelor de polen;

- protectie fata de actiunea bacteriilor;

- colectare si înmagazinare a sucurilor digestive, ceea ce favorizeaza prelucrarea rapida, eficienta si uniforma a masei nutritive;

- filtrare a lichidului digestiv, în jumatatea posterioara, în vederea absorbtiei substantelor hranitoare de catre celulele epiteliale de la nivelul peretelui ventriculului. Absorbtia acestor substante nutritive este un proces activ, la care participa si cilii de pe suprafata celulelor epiteliale si nu se reduce la un simplu proces de difuzie prin membrane semipermeabile.

Odata absorbite de celulele epiteliale substantele nutritive intra în sistemul circulator, fiind transportate de hemolimfa catre organele de destinatie.

.Regiunea posterioara -proctodeum

.Intestinul face legatura între ventricul si rect si se prezinta sub forma unui tub scurt si subtire. Este separat de ventricul prin pilor. În vecinatatea pilorului, în partea lui proximala, se varsa continutul tuburilor Malpighi. Se deschide în punga rectala unde se acumuleaza deseurile alimentare.

.Rectul, ultima parte a aparatului digestiv, este format dintr-un învelis cu falduri, foarte elastic. Pe partea posterioara sunt muschi inelari, foarte dezvoltati, ce formeaza în jurul orificiului anal un sfincter ce regleaza defecatia. Pe partea anterioara sunt 6 glande rectale sub forma unor benzi cilindrice, alungite, în care se ramnifica o retea de trahei, cu rol de eliminare a apei, fapt deosebit de important mai ales pe perioada iernii. Glandele rectale secreta în special catalaza, o enzima ce împiedica descompunerea masei alimentare nedigerate. Catalaza devine mai activa când temperatura mediului ambiant scade, de la cca. 5°C în jos, si pe masura ce segmentul rectal se umple cu materii fecale. Rezistenta albinelor la iernare se datoreaza:

- elasticitatii faldurilor elastice ale rectului, care se poate mari astfel mult în volum (rectul poate acumula în timpul iernii resturi nedigerate de pâna la 57% din masa corporala a albinei) si

- activitatii catalazei; mierea de mana si siropurile de completare a hranei administrate în perioada de toamna, care contin multe saruri bivalente (în special Calciu si Magneziu) inactiveaza actiunea catalazei scazând astfel rezistenta la iernare a albinelor (încarca excesiv rectul cu resturi nedigerate).

Aparatul Excretor

Aparatul excretor este reprezentat de tuburile Malpighi . Acestea sunt canale filamentoase, independente din punct de vedere functional si inserate la limita de unire a ventriculului cu intestinul subtire.

.Tuburile Malpighi sunt la matca, lucratoare si trântor în jur de 100, au un diametru de 0,1mm si sunt dispuse în jurul diferitelor organe din corpul albinei. Rolul acestor tuburi este de filtrare, de extragere din hemolimfa a acidului uric si a diferitelor saruri (uree, oxalati, carbonati) pe care le varsa apoi la nivelul pilorului.

ochi cu perisori

-partea terminala a unui tub Malpighi.

.Pentru stocarea rezervelor de proteine si grasimi pe timpul iernii, albina îsi constituie pe partea dorsala si ventrala a abdomenului corpul gras . Acesta este constituit din celul de culoare galben-crem ce concentreaza si stocheaza aceste grasimi si proteine sub forma de albumine si glicogen care, în cazul în care este nervoie urgenta de o sursa de energie, pot fi transformate imediat în glucoza. Tot în corpul gras se acumuleaza si cristale provenite din saruri ale acidului uric care sunt trecute apoi în tuburile Malpighi, de aceea multi oameni de stiinta atribuie si corpului adipos rol de excretie.

Aparatul Vulnerant

Aparatul vulnerant sau aparatul de aparare si atac este specific himenopterelor aculeate (albine, viespi, furnici, bondari, etc.) Acul este specific femelelor lucratoare sau matcii; masculii nu dispun de ac.

.Acul constituie o modificare a aparatului ovipozitor, care serveste la asezarea oului. Este un organ foarte complex fiind format dintr-un ansamblu de piese chitinoase, tari, actionate de o serie de muschi mici. Aceste piese îndeplinesc un rol mecanic, ansamblul format din piesele chitinoase si muschi functionând ca un injector prin care patrunde veninul în pielea dusmanului.

..Se disting:

- doua lantete foarte fine si ascutite, ce poarta barbe, acestea constituind acul; la capatul distal prezinta zimti orientati antero-posterior, zimti care împiedica acul introdus în tegument sa iasa afara; lantetele sunt simetrice si pot glisa de-a lungul tecii.

- teaca este o piesa chitinoasa robusta, foarte rezistenta, în partea superioara îngrosata sub forma de bulb; rolul tecii este de a ghida lantetele; în momentul înteparii nu patrunde în tegument.

aparatul vulnerant

.Teaca acului se prezinta sub forma unui jgheab drept, este prevazuta cu perisori si are rol de protectie.

.Sistemul motor este format din doua perechi de muschi si dintr-un ansamblu de piese chitinoase: placa triunghiulara , placa patrata si placa oblonga . Acest ansamblu asigura iesirea acului si functioneaza ca un injector prin care veninul este introdus în pielea sau sub membrana intersegmentara a dusmanului.

.Glandele veninoase sunt reprezentate de glanda acida si glanda alcalina . Aceste glande sunt neuniforme ca marime.Astfel:

-Glanda acida este mare, bifurcata, se continua cu un canal lung si sinuos care conduce veninul secretat în rezervorul de venin, secreta o substanta acida, furnizând cea mai mare parte a veninului.

-Glanda alcalina este mai mica ca dimensiuni, secreta o substanta alcalina care se amesteca cu continutul glandei acide la întepare. Secretia acestei glande are rol de lubrifiere a acului si de diminuare a aciditatii veninului.

..Veninul este un amestec de proteine si peptide, componentul principal al veninului fiind o proteina, melitina (aprox. 50%). Pe lânga melitina veninul contine si hialuronidaza, fosfolipaza A, fosfataza acida, histamina, etc.

.Cantitatea si ponderea diferitelor componente din venin difera de la o albina la alta si la aceeasi albina în functie de mai multi factori cum ar fi: vârsta, sezonul (perioada din an), necesitatile de aparare a coloniei, calitatea hranei proteice pe care o consuma albina, etc. Astfel albinele crescute în primavara secreta mai mult venin decât cele crescute în vara. Albinele ce nu consuma hrana proteica nu secreta venin.

.Întreaga activitate a aparatului vulnerant este coordonata de ganglionul nervos, chiar si dupa ce acul este detasat de corpul albinei în urma înteparii.

.Atunci când înteapa, albina îsi sprijina capul, îsi încovoie abdomenul apoi pune în functie muschii care determina patrunderea vârfului acului. Sunt actionate de muschi, mai întâi, placile patrate, apoi cele triunghiulare si lantetele. În aceasta miscare sunt angrenate si placile oblonge care actioneaza asupra membranei care acopera bulbul, determinând astfel scurgerea veninului prin bulb si prin conductul format între lantete.

Atunci când o albina înteapa o alta insecta ea cauta locurile moi si fragile, locurile lipsite de aparare, adica membrana intersegmentara, segmentele chitinoase alcatuind o carapace impenetrabila. Acul se poate retrage din membrana dupa ce veninul a fost pompat, fiind intact poate functiona din nou, veninul refacându-se prin activitatea glandelor acide si alcaline.

ac în epiderma

La înteparea unui mamifer acul nu se poate retrage din derm, barbele, zimtii fixându-se în acesta ca un harpon.

Lucratoarea trage pentru a se elibera, dar acul ramâne fixat în piele, Prin detasarea întregului aparat vulnerant albina este ranita mortal. La scurt timp dupa întepare albina moare.

.Spre deosebire de acul lucratoarei, placile din componenta acului matcii au alte dimensiuni si forma, întregul organ fiind mai bine atasat de membrana camerei acului. Partea vulneranta este curbata ventral iar lantetele au doar 3 zimti (la lucratoare au 10 zimti). Matca foloseste acul pentru eliminarea matcilor rivale (neeclozionate înca, în botci sau matci eclozionate, tinere din acelasi stup sau mature, straine, patrunse accidental sau introduse de apicultor).

 Trântorii nu dispun de organ de aparare.

Organele de Simt

.Organele de simt sunt reprezentate prin analizatori. Prin intermediul lor sunt formate si transmise ascendent excitatiile din mediul intern si extern catre sistemul nervos central si, dupa prelucrare la nivelul sistemului nervos sunt transmise descendent impulsuri nervoase motorii catre diferitele grupe de muschi sau glande.

.Pe suprafata corpului albinei sunt diferite categorii de sensile, organe de simt de origine ectoderma reprezentate, în general, prin formatiuni senzitive, de forma unui neuron bipolar, cu o prelungire distala care primeste diversele excitatii.

..Se disting astfel sensile de forma alungita, de peri ( trichadea ), sensile conice ( basiconica ), conice si adâncite ( coeloconica , ampullacea si campaniformia ), placi ( placodea ) si scoloparii ( scolophora ).

  .Analizatorii pot fi grupati în analizatori: tactili, olfactivi, gustativi, auditivi,statici, hidrici-termici si vizuali.

.Analizatorii tactili preiau excitatiile mecanice prin perii senzitivi sau conurile senzitive în care patrund terminatii ale celulelor nervoase. Acestea sunt dispuse pe întreaga suprafata a corpului, pe antene, aparatul bucal si picioare. În asociatie cu analizatorii olfactivi, acesti analizatori fac posibila desfasurarea de catre albina a unei activitati intense în mediul întunecos.

.Analizatorii olfactivi sunt situati pe ultimele opt articole ale antenei. Ei sunt reprezentati prin conuri senzitive adâncite si sensile placoide paroase (3000-30000 sensile). Albinele percep substantele odorizante în dilutie de 1:500-1:1000000 si mirosul a 43 uleiuri eterice. Simtul mirosului este foarte important în viata familiei de albine. El intervine în orientarea albinelor în gasirea surselor de hrana, în distingerea albinelor straine de cele din aceeasi familie (mirosul glandei Nasonov amestecat cu cel al nectarului ofera un miros specific coloniei), în distingerea matcii împerecheate de cea neîmperecheata, mirosul emis de matcile iesite la împerechere atrag trântorii iar mirosul de venin irita albinele.

.Analizatorii gustativi sunt situati pe antene, anexele bucale si picioare si permit albinelor sa distinga cele patru gusturi fundamentale:dulce, amar, acru si sarat. Intensitatea si calitatea senzatiilor gustative depind de mai multi factori, cum ar fi: concentratia substantelor cu care receptorii intra în contact, vârsta si starea fiziologica a albinelor, conditiile mediului extern. Albinele resping solutiile cu concentratii de zahar mai mici de 5% dar consuma cu placere solutiile cu concentratia de zahar între 30-50% (important pentru prepararea siropului de zahar folosit în stimulare).

.Analizatorii auditivi sunt reprezentati prin sensilele baziconice si poroase aflate pe al 3-lea si al 10-lea segment antenar. Sunt în jur de 150 sensile baziconice pe fiecare antena. Albinele percep sunetele situate în jurul frecventei de 500 Hz cu ajutorul organului Johnston, organ situat pe pedicelul antenei. Organul Johnston este sensibil la vibratii cuprinse între 8 si 40000/sec. Albinele percep dar si emit sunete (când se pregatesc sa întepe,în timpul dansului ce semnaleaza sursele de cules), iar matcile tinere, virgine, tinute captive în botci, cât si matca batrâna din stup, în perioada roitului, cânta, emit sunete ascutite si regulate. Deci sunetele, în familia de albine, sunt o forma de comunicare între membrii acesteia.

.Analizatorii statici sau ai echilibrului sunt situati pe aripi, palpi si picioare fiind sensibili la presiunea si vibratiile aerului. Rolul lor este de a mentine corpul, pe timpul zborului, într-o pozitie favorabila.

.Analizatorii hidrici si termici sunt situati pe antene si palpii maxilari (în cazul analizatorilor hidrici) sau la extremitatea distala a antenelor (analizatorii termici) si au rol în perceperea umiditatii si a temperaturii aerului. Preferinta pentru temperatura mediului ambiant difera în functie de vârsta. Astfel, albinele tinere, de pâna la 7 zile, prefera temperaturi cumprinse între 37 si 37,5°C, iar cele mai în vârsta, temperaturi cuprinse între 31,5 si 36,5°C.

.Analizatorii vizuali sunt reprezentati prin cei doi ochi compusi, mari, situati frontal si cei trei ochi simplii (ocelii) situati sub forma de triunghi, în partea frontal-superioara a capului.

ochi compus albinuta

Albina dispune de un câmp vizual foarte întins, de aproape 360°, are doar putine unghiuri moarte si asta datorita celor doi ochi compusi. Desi albina are o vedere panoramica, acuitatea vizuala a ei este de 80 de ori mai scazuta decât cea a omului, maximumul acuitatii vizuale la albina înregistrându-se în zona anterioara-mediana a ochilor compusi.

Albinele disting cel mai bine obiectele apropiate si în miscare si detaliile pe verticala decât cele pe orizontala. Ochiul albinei detecteaza miscarea atunci când imaginile vizuale se succed cu o viteza mai mare de 300 cadre/secunda (la om viteza imaginilor este de 10-30/secunda).

Referitor la perceperea culorilor, albinele poseda o vedere tricromatica, fiind sensibile la undele scurte, în special la lumina violeta. Sensibilitatea lor descreste treptat de la ultraviolet la bleu-violet, verde, galben, bleu-verde si portocaliu. Albinele nu vad culoarea rosie însa pot distinge obiectele colorate în rosu deoarece percep o culoare ("purpuriul albinelor") care este o combinatie între ultraviolet si galben. Florile de culoare alba sunt percepute dupa cum petalele acestora reflecta sau absorb razele ultraviolete.

 

Sus

 
 
Recomandari
SkyDiving Center
Scoala de parasutism, salturi in tandem ...
www.skydivingcenter.ro
Sofisticato
Invata germana fara profesor si GRATUIT.
www.sofisticato.ro
Dieta Dukan
Vrei sa slabesti fara sa faci foamea si fara sa trebuiasca sa faci exercitii fizice epuizante ...
www.dietadukan.freesoul.ro
Retete Dukan
Totul despre Dieta Dukan... informatii, surse, alimente permise, tolerate si ajutatoare si foarte multe retete pentru dieta Dukan...
www.retetedukan.info
Steford & M.I.C. Design
Constructie site-uri la preturi de criza ...
www.steford.net
Freesoul
Diete, cure de slabire, mananca sanatos...
www.freesoul.ro
Aqua Fish
Totul despre pestii exotici, plantele exotice, boli, acvarii ...
www.aquafish.net
Visele
Totul despre vise: semnificatii, explicatii, insomnie, Freud ...
www.visele.freesoul.ro