Pastura, având ca si componenta majora polenul, are, desigur, proprietati asemanatoare acestuia.
Totusi, deoarece pastura contine si mici cantitati de miere si secretii salivare ale albinelor lucratoare, dar mai ales pentru ca marea majoritate a granulelor de polen sunt deschise , digestibilitatea pasturei este mai mare decât a polenului .
Din aceasta cauza , din punct de vedere nutritiv , pastura este mai buna decât polenul .
Cum polenul este considerat un nutrient major, putem conclude ca în cele mai multe cazuri pastura este superioara polenului. Pastura continând mai multa vitamina K si acid folic decât polenul , are un efect antihemoragic mai bun.
Pastura este un polen pre-digerat, utilizat pentru hranirea întregii colonii de albine, dar mai ales a "copiilor" albinelor (larvele). De aici putem accepta ca acest extraordinar produs apicol complex poate fi administrat cu încredere si copiilor nostri .

.gif)
 Proprietati terapeutice si curative ale polenului
Compozitia pasturii este asemanatoare cu cea a polenului.Diferentele în compozitie apar datorita:
mierii suplimentare pusa de catre albine deasupra fiecarei celule cu polen (pastura);
prezentei temperaturii si umiditatii ridicate în interiorul stupului ce favorizeaza multiplicarea diferitelor bacterii si a drojdiei în interiorul fiecarei celule de pastura (aceste bacterii si drojdii sunt unele prietenoase cu albinele; altele sunt în mod uzual distruse în mod direct de catre polenul însusi, de catre mierea sau nectarul adaugat sau de urmele de propolis de pe peretii celulelor fagurilor); aceste microorganisme vor dezintegra granulele de polen, permitând astfel nutrientilor sa fie mai usor digerati de catre larve sau adulti.
Datorita acestei micro-dezintegrari ce are loc înauntrul fiecarei celule de pastura, pastura este mult mai buna din punct de vedere al digestibilitatii decât polenul de albine.Daca aceasta dezintegrare nu apare, granulele de polen vor fi aproape complet nefolositoare pentru larve, care nu pot desface cu usurinta aceste "micro-nuci de cocos".
amestecarii de catre albine, în fiecare celula de pastura, de diferite tipuri de polen, de obicei de la flori diferite.
Indicatiile pasturii
Indicatiile principale ale pasturii sunt în alimentatia copiilor si acelor persoane ce sufera de una sau de mai multe boli grave din zona tubului digestiv ( ulcere, tumori, ciroza etc.) si ca rezultat nu pot digera corespunzator polenul.
Pastura are un gust mai acru datorita fermentatiei specifice care are loc în fagurii cu polen; este mai buna decât polenul în toate bolile legate de ficat si de functionarea lui .
În Medicina Traditionala Chineza, gustul acru stimuleaza energia (Qi) a elementului "Lemn", care ajuta functionarea urmatoarelor elemente fizice si psihice:
ficat;
vezicula biliară;
muşchi (netezi, striaţi, cardiac) şi tendoane;
ochi;
imaginaţia, creativitatea;
energiile de regenerare.
Administrarea pasturii
Pastura este polenul deschis si transformat biochimic. Polenul are acelasi tip de relatie cu pastura ca laptele cu zerul sau laptele cu iaurtul. Deci, vorbind în general, pastura este mai nutritiva decât polenul si este mai usor de absorbit de catre celulele noastre. Administrarea ei este foarte asemanatoare cu cea a polenului. Singura diferenta posibila este cea legata de dozaj. Pentru efecte similare, pastura este administrata în doze mai mici decât polenul.
Principalele metode de administrare sunt:
Intern :
Pe gura, prin înghitirea pasturei neprelucrate sau amestecarea ei cu miere sau cu alte alimente ca iaurtul, cereale, pâine etc.
Sublingual (amintiti-va cazurile chirurgicale sau legate de tumori)
Prin alimentatie chirurgicala sau artificiala, când pastura, polenul, mierea, laptisorul de matca, propolisul si alte alimente usor de digerat pot fi administrate,scurt-circuitând gura, direct în stomac sau în intestinul subtire.
Supozitoare rectale, în cazul pacientilor cu adenom de prostata
Supozitoare vaginale, în diferite afectiuni genitale la femei
Extern:
În cosmetică, ca şi component al măştilor cosmetice, combinat cu miere şi/sau lăptişor de matcă, extracte florale etc.
În dermatologie, ca adjuvant nutriţional pentru celulele pielii.
Reguli de administrare a pasturii
- Testarea alergiei la început.
- Începerea cu mici cantitati.
- Pastrati pastura (bruta sau combinata) cât mai mult posibil sub limba, înainte de a o înghiti.
Reguli de conservare a pasturii
= Fara caldura
= Fara lumina
= Fara umiditate excesiva
= Fara aer, daca este posibil (vacuum)
= Sa fie refrigerat, dar numai în mici recipiente (maximum 100 grame)
= Înainte de a fi deschis, recipientul trebuie tinut la temperatura camerei pentru 30 - 60 de minute pentru a evita evaporarea vaporilor de apa condensati
Contraindicatii
Pentru pastura, contraindicatiile si limitele sunt aproape identice ca si pentru polen.
Din cauza transformarilor suferite în stup (sub actiunea bacteriilor specializate), pastura are unele contraindicatii si limite diferite de ale polenului.
Pastura este mai "neteda" decât "asprul" polen deoarece este întotdeauna deschisa. Fiind deschisa, irita mai putin mucoasa tractului digestiv în procesele de digestie si de absorbtie. Ca rezultat, toleranta tractului digestiv este crescuta.
Totusi, deoarece pastura poate contine mici cantitati de polen ne-deschis, poate prezenta, în unele cazuri, aceleasi probleme ca si polenul, în special cele legate de alergii.
Pentru a diminua problemele menionate mai sus (alergii + intoleranta) este întotdeauna o buna idee ca pastura sa fie amestecata cu miere (la început în raport de 1:10, apoi 1:8, 1:6, 1:4, 1:2, 1:1). Apoi se amesteca ambele cu cantitati suficiente de lichide (ceaiuri de plante, sucuri de fructe, apa, iaurt etc.).
Diluarea pasturei conduce la diluarea polenului, astfel posibilele reactii adverse vor fi considerabil diminuate. Un alt "truc" este sa va sfatuiti pacientii sa foloseasca separat extract moale de propolis sau tinctura de propolis sau apa de propolis extrasa direct care are foarte bune proprietati antiinflamatorii si antialergice.
Astfel, putem enunta legile urmatoare:
> Nu permiteti ca pastura, în cantitati normale, sa ajunga la nivelul nasului pacientilor (prin ceai + miere + pastura în inhalatii, de exemplu), daca pacientul are o alergie respiratorie la polen.
> Nu permiteti ca pastura, în cantitati normale, sa ajunga la nivelul stomacului pacientilor, daca pacientul are o alergie digestiva la polen.
> Nu administrati cantitati mari de pastura celor suferinzi de diabet.
> Nu administrati cantitati mari de pastura, cel putin initial, persoanelor suferinde de afectiuni severe ale tractului digestiv. Tratati sau ameliorati aceste boli mai întâi cu propolis, miere, laptisor de matca + ceaiuri de plante, apoi adaugati pastura în dieta lor.
Limite
Pastura nu poate vindeca un tesut, un organ sau tot corpul mult prea slabit pentru a putea sa prelucreze prin mecanisme specifice (digestie si absorbtia energiei în general).
Pastura nu poate vindeca celule sau tesuturi îndepartate daca nu poate ajunge în aceste zone; de exemplu, vitaminele, enzimele, energia pasturei nu pot ajunge la celulele cardiace blocate prin infarct miocardic.
Toate contraindicatiile si limitele de mai sus sunt mai mult sau mai putin relative, si trebuie judecate în mod specific în relatie cu starea reala a pacientului, o stare ce poate fi diferita de la o zi la alta.
Este recomandat sa aveti o relatie de buna întelegere cu alergologul local.
Ca o concluzie generala, se observa ca pastura are indicatii mai bune decât polenul, fiind recomandata în tratarea unui spectru larg de afectiuni. Sus
|